
Experiența mea cu pokerul
February 6th, 2013Pe vremea când aveam vreo 17 sau 18 ani am cunoscut un tip care le avea bine cu pokerul. Câștiga în jur de 100-200 de dolari pe lună din poker pe net. Mi-a povestit despre prieteni de-ai lui care practic trăiesc din asta și care fac mii de dolari lunar. Îmi imaginam cum trebuie să fie la o vârstă atât de mică să faci atâția bani cât să îți permiți să îți cumperi orice gadget ți-ai putea dori, să poți fi la curent cu tehnologia cu de toate. Eh, gândeam ca un adolescent. Nu că acum nu mi-aș putea dori în continuare asemenea lucruri…
M-a corupt și pe mine (mă pasiona oarecum jocul) să mă înscriu pe un site unde erau cursuri de poker. Îți explica acolo mult și bine strategii și chestii, dădeai și examene și se presupunea că dacă făceai tot programul, ajungi să faci bani buni din asta. Eh, eu m-am înscris și am făcut doar minimul necesar cât să-mi dea credit de 100 de dolari pe Partypoker, bani pe care, ca un “fish” fără skill și fără răbdare, i-am pierdut destul de repede.
Am învățat că în poker (mai ales pokerul pe net) trebuie să ai multă răbdare, să știi jocul extrem de bine și să ai experiență cât mai multă. Vedeam și eu că erau doar câteva tipuri de jucători după cum se comportau cu pariatul. Mi-am dat seama că nu aveam timp și răbdare să mă ocup de așa ceva. Îți trebuie foarte mult timp investit pentru a ajunge să faci bani, trebuie să te dedici fulltime.
Ah, dacă ai niște bani și vrei să o faci doar de dragul distracției, e foarte ok. Sau poți juca cu play money, care nu sunt bani reali. Asta până te simți în stare să riști cu adevărat.
Pe net nu mai joc, dar când mi se oferă ocazia în realitate nu prea pot refuza un joc de poker. Tot când eram în liceu jucam cu un grup de prieteni care rămâneau cu cărțile la școală după terminarea orelor. Și jucau pe bani serios. Dacă bine țin minte, un leu era small blind-ul la fiecare mână. În facultate doar în primul an am avut cu cine să joc (și jucam destul de bine), altă gașcă de oameni cu care făceam turnee: puneam fiecare câte cinci lei la început și cine rămânea ultimul la masă lua toată suma.
Am scris aici cu vreo 3 ani în urmă (cred) că mi-aș dori un set de poker de ziua mea și… încă îmi doresc. Chiar dacă nu am timp și prieteni cu care aș putea să joc des, tot aș găsi ocazii. Mi-e dor de un poker.