Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Aproape că mi-am amintit sa râd când am văzut ce au de gând unii din bloggerii români şi mai mulţi de peste graniţă. Presupun că ştiţi despre cei peste 30 de oameni ucişi la Universitatea Tehnică din Virginia, SUA. Aşadar unii bloggeri vor ca, în memoria lor, a victimelor, a americanilor, să păstreze “linişte” de o zi. Cred că asta înseamnă ca nu vor mai posta pe 30 aprilie deloc, ci îşi vor pune doar urmatorul logo:

Adică ce fel de riveran laureat sunt eu? De ce să tac doar pentru că americanii se omoară între ei? Ba chiar am citit o ştire în care se spunea că şi un profesor român a fost împuşcat în timp ce încerca să-ţi apere studenţii. Ok, ce legătură au chestiile astea cu mine? De ce trebuie să mă conformez de fiecare dată când vor americanii să o fac? De ce nu au făcut ei siteuri ca acesta când au fost atentate teroriste în Anglia sau Spania? Şi acolo au murit oameni mulţi…

Staţi fraţilor în “tăcerea” voastră continuând cu pupincurismul specific românesc, mai ales când vine vorba de străini, ce să spun – americani.

Înca un exemplu pentru a releva cât de slabă e presa din România.

Priviţi câte greşeli la abia începutul articolului. Am uitat să subliniez şi “acesată”.

Într-un caiet de româna al cuiva de la mine din şcoala am găsit nişte file interesante.

Multe lucruri despre Gigi Becali. El e oştean cu războinici, gospodar, zootehnist, domn generos care dă bere la jucatorii care dau cu piciorul în minge în plasă şi idol. Spun acestea în cazul în care nu înţelegeţi scrisul. Ce înseamnă faptul că cineva de la mine din şcoală scrie aşa ceva nu ştiu.
Deduce fiecare ce vrea.

Click pentru mărire (a pozelor, nu mărirea lui Becali). Mulţumiri HDDBogdan.
Read the rest of this entry �

Am aşteptat să înceapă şcoala ca să scriu acest post. A început. Şcoala e în continuare nasoală, totul e la fel chiar. Azi mi-a plăcut cel mai mult vremea, cerul însorit. Am observat că, odată cu acesta, a început şi sezonul la ochelarii de soare. Mari, ca şi anul trecut, ei acopera atât de mult încat nu poţi să îţi dai seama dacă fata (că în general femeile) care îi poartă are ochi sau nu.
Nu îmi plac deloc ochelarii aceia deşi trebuie să recunosc că arată fashionable.

Altă chestie care nu îmi place (şi mă agasează) este acest trend tâmp de a scrie cu markăru pe ghiozdan. Poate aţi observat că unii roackări unguri (şi nu numai) fac aşa. În primul rând e bătaie de joc la adresa firmei care ţi-a produs ghiozdanul, iar în al doilea e inestetic, chiar jenant. Cum tu, fără talent, te apuci să măzgăleşti un ghiozdan scriind texte de gen “Anarchy”, “HIM”, “AC/DC”, “Green day”, “War” etc. şi să desenezi heartagrame (dezgust) cu sânge (roşu) care curge aiurea? Nu aveţi integritate. Da, de tine vorbesc, ăla slab cu ochelari emo şi blugi negrii de la second. Îţi urez să ajungi în afterlife (viaţa de după) un ghiozdan si să vina un prunc cu acnee să scrie pe tine.

Azi se împlineşte un an de când am acest blog! Mai exact, a trecut un an de când am scris primul post. A fost o perioadă cu multe suişuri, urcuşuri si coborâşuri în care am învăţat multe lucruri noi, oameni noi, tone de informaţii. Mi-am dat si eu cu părerea, am pus tot felul de chestii, anume 275 de posturi (cu ăsta inclusiv), iar voi aţi comentat (527 de commenturi aprobate).

De azi puteţi intra pe această pagină mult mai simplu: tastaţi în bara de adresă “www.alexblog.eu“. În curând voi face mai multe schimbări, probabil aţi văzut că am început să scriu şi cu diacritice. Urmează să pun şi o temă nouă şi altele.

Enjoy în continuare blogul meu, vă aştept oricând (hehe) că e simplu:

PS: am postat şi partea a opta din Mellow.

O parte din ziua de ieri: ma scol, mananc, ma pun pe un joc adictiv pana il termin tot-tot-tot, dupa care plec sa ma tund. Cu autobuzul, desigur. Strazile sunt atat de aglomerate incat chiar si ambulanta cu sirena ei trebuie sa astepte. In autobuz, o caldura abia suportabila. Unei femei i se face rau, iar toti batranii dobitoci se scoala de pe scaune si intorc capetele sa vada spectacolul. Soferul delireaza, imita sunetele facute de vechiul autobuz. La un semafor stricat din fata hotelului stau 15 minute pentru ca e rosu timp de un minut si verde doar cinci secunde. Cand ajung in final, cobor spre barber shop, unde aflu ca trebuie sa imi fac rezervare, deoarece tot e ocupat. Astfel ca, spun din nou: azi ma duc sa imi am parul tuns.

Asadar iata ce va recomand eu intr-o zi calduroasa cum a fost ieri la ora 1: stati in casa la racoare cu rezerva de apa (preferabil rece) langa voi. Va urez sa nu lesinati de la caldura niciodata, e jenant.

Azi ma duc sa imi am parul tuns. Vine-va a crede? Mie da.