Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Nu am văzut nici un blogger să scrie de chestia asta. E o ştire veche, dar eu abia azi am descoperit-o. În 11 august patru copii romi au fost ucişi în Italia prin incendiere într-un ghetou din oraşul Liorno. Acest act a fost revendicat (acum devine interesant) de o grupare extremistă anti-ţigani.

GAPE (Grupul Armat pentru Curăţenie Etnică) era necunoscut autorităţilor până acum.

Intr-o scrisoare adresata unui ziar local, preluata de Toscana TV, GAPE anunta ca urmareste eliminarea tuturor romilor din Italia.
In aceeasi scrisoare, GAPE da un ultimatum romilor aflati in Peninsula: “au 20 de zile, incepand cu 25 august, pentru a parasi Italia. Altfel, in fiecare luna vom organiza cate un atentat cu consecinte mult mai grave decat cel de la Livorno”.

hotnews.ro

Mi se pare ceva senzaţional că există o astfel de grupare. E drept, în sudul Italiei viaţa e mult mai periculoasă. Dar imaginaţi-vă cum ar fi dacă ar fi o asemenea grupare la noi în ţară, unde sunt ţigani peste tot grămadă. Ştiu, există Noua Dreaptă, dar ei nu fac mare lucru, nu omoară ei oameni. Concluzia mea e că noi, românii, nu suntem oameni atât de răi cât se spune uneori. Sau poate ne-am obişnuit cu romii…

Sper să mor într-o iarnă.

Astăzi vreau să recunosc pentru prima dată şi în faţa tuturor că am boală pe unguri. S-a umplut paharul aseară. Daţi-mi voie să vă povestesc. Am ajuns în Lord’s (club jenant din Oradea) şi m-am aşezat la masă. După vreo 15 minute în care mai întindeam câte un ochi la ceva tipe de la o masă de vis a vis, a apărut un grup de 14 unguri care se aşează la 2 mese, chiar în câmpul meu vizual. Şi începe distracţia. Băieţii şi fetele au comandat zgomotos bere. A, vreau să menţionez că nu vorbeau altceva decât maghiară (o limbă super-bă). Fie Beck’s, fie Holsten, ei s-au apucat să bea şi pe măsură ce timpul trecea, vocile lor rezonau din ce în ce mai puternic. Asta până s-a ajuns la un fel de ţipete. Nici nu mai are rost să menţionez ce a fost când s-a băgat în club câteva melodii penibil de comerciale (inclusiv aia din Shrek) pe care orice “rockeriţă” le ştie pe de rost. Mă simţeam ca la un concert de punk. La un alt moment dat, trei dintre ei au făcut un concurs de băut bere. Freak-show cu galerie de stadion, urlete şi aplauze, frenezie în toată regula. Eu eram secat la maxim. Sau cel puţin aşa credeam până cănd a venit cireaşa de pe tort. Chestia asta m-a adus aproape de lacrimi (la propriu). Chiar şi prietenul meu Dumbi (care e semiungur) a recunoscut că era foarte iritat la această fază. Anume, au scos o cameră foto performantă şi au început să facă poze cu un blitz atât de puternic încât îţi tăia vorba la orice conversaţie pe care puteai s-o porţi. Şi culmea că mai toate pozele le-au făcut cu obiectivul camerei orientat spre masa mea.

Ştiu că printre unguri sunt şi oameni buni, deseori mai buni decât românii, dar vrând-nevrând, de când sunt mic, majoritatea ungurilor cu care intru în contact reuşesc să mă calce pe nervi. Dar rău. Dacă nu sunteţi de acord cu punctul meu de vedere, măcar fiţi de acord cu asta: fetele care beau bere cu paiul nu sunt deloc sexy, sunt gay.

Singurul motiv pentru care ar putea să îmi pară rău că nu stau la bloc este faptul că nu am vecini deasupra şi dedesupt. Adevărul e că, dacă aş avea, ar fi mari probleme cu muzica pe care o ascult. Totuşi, ceilalţi bloggeri (şi asta nu e o chestie de conformism) au asemenea vecini şi iscă nişte poveşti atât de interesante. Fictivi sau nu, vecinii pot fi atât de interesanţi şi atât de potriviţi pentru a-i bloga. Chiar şi un blog intitulat “Vecinii mei”, în care ar apărea numai poveşti despre vecini, ar fi foarte citibil.
Sublim.
Asta una la mână. Doi la mână (ce expresie stupă), mi-am dat seama că nu am inspiraţie dacă stau doar în casă.

Trei la mână, am mai realizat şi că noi, românii, suntem nişte morţi de foame. Adică Dinamo face egal, Steaua la fel, Cluju ia bătaie cu 3-1 acasă, şi Oţelul la fel (cu acelaşi scor). Toate acestea împotriva unor echipe străine. Da, facem impresie.

Patru la mână (when will it end?) tocmai am vizionat episodul 14 din Pure Pwnage şi deci sunt în stare să vi-l recomand. Dacă nu ştiţi nimic despre serie click aici. Dacă ştiţi şi vă interesează click aici.
Acuma ştiu when.
În final cinci la mână. Urmează să apară Need For Speed ProStreet. Căutaţi teaser pe net. Cel mai recent titlu din binecunoscuta serie va duce gameplayul într-o nouă direcţie, cea a realismului. Adică, va fi bazat mult pe damage, care va fi foarte precis şi va influenţa performanţa maşinii. Fără oraş şi fără poliţie. Vor fi, în schimb, câteva personaje şi mult tuning. Abia aştept!

Tot showul trupei Cynic înregistrat duminică la Maximum Rock Fest în Cluj (la care am fost) poate fi urmărit prin streaming aici.
Din păcate, calitatea înregistrării este foarte redusă.

Oradea va avea, la sfarşitul anului 2008, parte de un mall adevărat, finanţat de o companie străină.

Tiago Mall [...] îşi va deschide porţile în la sfârşitul anului viitor şi se va ridica la ieşirea înspre Arad, pe terenul dintre ultimul sens giratoriu şi Aeroport.
Investiţia aparţine companiei nord-irlandeze Mivan, o societate cu experienţă vastă în domeniu şi cu proiecte dezvoltate în mai multe colţuri ale lumii. Centrul va avea peste 25.000 de mp, peste 150 de magazine şi promite o adevărată revoluţie din punct de vedere al oportunităţilor de divertisment.

Citeşte tot pe Bihon.

Acesta va face parte din cele zece malluri care vor fi construite în oraşe ca Arad, Brasov, Tg-Mureş, Ploiesti, Bacau si Sibiu, toate sub aceeaşi denumire. Printre facilităţile oferite de acesta se vor număra săli de cinema, restaurante, food court şi spaţii de parcare. Lucru bun că se bag bani în România (chiar dacă vor lua mai mulţi în schimb cu aceste malluri).

Te-am ginit, penabilule. Am intrat pe contul tău de low5â„¢, am văzut cat de “pimped out” e. Am văzut că ai 20+ de poze şi 200+ de “prieteni”. Eşti un lingău conformist. Încerci să imiţi pe toată lumea şi să le abordezi atitudinile la fiecare, dar nu-ţi merge aşa. Nu te înţeleg, de ce vrei să te pui bine cu toată lumea? Vrei să fii considerat tare de către toţi, dar pentru ce? Pentru a ascunde cât de jenibil eşti în sinea ta. Dar cine sunt eu ca să te judec pe tine? Eu nu am 200+ de “prieteni”, nu am nici măcar prietenă. E clar că sunt un ratat, nu-i aşa? Da, aşa e. Eu sunt ratat şi tu eşti mult mai bun, mai realizat.
Toţi care îşi pun IDu de messenger pe low5â„¢ sunt nişte disperaţi.
Un pic îmi pare rău că nu citeşti asta, eşti prea ocupat să faci surf prin lista ta de zeci de “prieteni” de gen feminin de pe low5â„¢. Lasă, e decizia ta. Nu toţi trebuie să fim demni de respect. Altfel nici nu ar mai exista cuvăntul.

La oră, un profesor de filozofie aduce un borcan în faţa elevilor. Începe lecţia prin a umple borcanul cu câteva pietre de cam 2 centimetri în diametru, iar apoi întreabă auditoriul dacă e plin borcanul. Clasa răspunde că da.

Atunci, profesorul ia mai multe pietricele mici şi le bagă şi pe ele în borcan. Pietricelele se strecoară printre pietrele mari rezultând un fel de amestec omogen. Din nou, profesorul întreabă dacă borcanul e plin. Elevii amuzaţi iar cad de acord că da.

După aceea profesorul ia o cutie cu nisip şi toarnă conţinutul în borcan. Desigur, nisipul se amestecă cu restul pietrelor.
Nu e copiat…
- Deci, spune profesorul. Vreau să vă imaginaţi că borcanul acesta este viaţa voastră. Pietrele sunt lucrurile importante din ea: familia, jumătatea, sănătatea şi copii voştrii. Toate acestea, dacă restul ar dispărea, viaţa voastră tot ar fi plină. Pietricelele sunt lucrurile care contează şi ele, cum ar fi casa, maşina, serviciul. Nisipul este orice altceva. Lucrurile mici. Dacă pui nisipul prima dată, nu mai e loc pentru pietrele mari şi mici. La fel e şi cu viaţa voastră. Dacă petreceţi tot timpul şi energia pe lucrurile mărunte, nu va mai fi loc pentru ceea ce contează cu adevărat. Fiţi atenţi la lucrurile care sunt critice pentru fericirea voastră. Ieşiţi cu iubitul sau iubita în oraş. Jucaţi-vă cu copii. Mergeţi des la doctor. Aşa mereu va fi timp de lucru, de întreţinut casa şi maşina şi altele. Aveţi grijă întâi de pietrele mari, lucrurile care contează, căci restul e doar nisip.

Dar atunci se ridică un elev, ia borcanul şi toarnă înăuntru un pahar de bere, astfel umplând spaţiile de aer rămase.
…e tradus.
Morala: oricât de plină ar fi viaţa ta, întotdeauna mai e loc şi pentru bere.