Alex TG – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Aş vrea să pot fi în mai multe locuri în acelaşi timp.

Ehe astăzi orădeanul nu poate spune că nu are ce face. Oameni buni, aveţi de ales dintre cel puţin trei evenimente ce vor avea loc în seara aceasta la noi în oraş.

1. Concert Luna amară în Chanson (intrare liberă)
2. Premiera filmului Cold Waves în Lotus Market
3. Concert Proconsul în Blue Monday

Dintre ultimele două eu am ales concertul şi vă invit şi pe voi să selectaţi unul din evenimente şi să luaţi parte. Un singur lucru v-aş ruga: dacă mergeţi la Lună Amară, strigaţi “folclor” în continuu. Înainte de toate, vă invit la o caricatură,aici.

Cred că sunt singurul blogger orădean activ care nu a scris încă despre emisiunea de pe Naţional FM. Tune in.

Ditamai poza, a trebuit s-o tai. Oricum, după cum vedeţi, luni (la 9 jumate) va începe pentru prima dată o rubrică la radio despre noutăţile de pe blogurile orădene. Se vor citi rânduri şi se vor da diferite informaţii de pe bloguri şi oricine va avea chiar şi ocazia de a-i auzi pe înşişi bloggerii acestei urbe. Aşadar, pentru puţinii care ascultă Naţional FM, fiţi pe fază la Blog Time.

Detalii şi promo aici.

Vai dar abia aştept să vină vacanţa. Încă vreo două săptămâni şi va începe spiritul sărbătorilor. Până atunci, e din ce în ce mai frig, mai noroios şi mai întunecat. Gloomy. Şi totul e plictisitor. Mi-a spus chiar azi Dumbi că ceva nu e în regulă cu mine: nu mai am chef să joc cruce la şcoală şi nici pool acasă (yahoo pool, cel mai penal dar totuşi…). Păi m-am plictisit. Dar mie-mi plac veveriţele.

Ce adorabile sunt veveriţele. Şi sunt de atâtea feluri, o grămadă de specii. Ştiaţi că într-un parc din Rusia, zice-se că o grămadă de veveriţe au atacat într-o zi un câine? Se crede că foamea este cea care le-a determinat pe micile creaturi să muşte un câine până la moartea acestuia. Iar când martorii oculari s-au băgat, ele s-au împrăştiat în toate direcţiile, având bucăţi de carne în gură. Adorabil.

Pentru a mulţumi şi a face o femeie fericită, tot ce trebuie sa faci este să fi doar:
1. un prieten
2. un tovarăş
3. un amant
4. un frate
5. o figură părintească
6. un profesor
7. un bucătar
8. un educator
9. un grădinar
10. un tâmplar                Read the rest of this entry �

Binecunoscutul local orădean Blue Monday a avut aseară deschidere în noua locaţie, fostul Mirage (a.k.a. club de manele). Deşi era programat la 9, uşile acestuia nu s-au deschis decât după ora zece, fapt care a cauzat multe probleme. Fiindcă nu erau gata curăţenia şi nici meniurile, băieţii de la Firma (care trebuiau să concerteze) s-au enervat şi au decis să plece pe la 8 şi jumătate. Astfel, nimeni nu a mai cântat, iar o grămadă de oameni au rămas dezamăgiţi. Intrarea a devenit gratuită şi…

Problema nu e ca nu a venit ‘faimoasa’ trupa care a fost anuntata ca va canta la deschidere, nu asta e baiu’… Ceea ce doare este ca, cel putin in seara asta, s-a creat o atmosfera prielnica pentru o alta clientela decat cea care vizita pana acum acest locsor, acest coltisor (la figurat) prietenos al orasului. Atmosfera din noaptea asta a fost intretinuta pentru o clientela care se vrea a fi ‘high society’, pe tocuri inalte si cu un strat gros de fard pe obraji. Cunostintele vechi se cautau disperati, din priviri, iar cand acestea se incrucisau, urmau clatinari nedumerite din cap: ‘ce se intampla? ce se petrece aici? unde am ajuns? cred ca ne-am pierdut…

Citeşte tot articolul pe blogul gobbledeegook aici.

Într-adevăr, cei care au fost acolo aseară mi-au spus că localul a devenit brusc mai “de fiţe”. Unii explică asta prin faptul că mulţi din cei prezenţi credeau că sunt în Mirage. Eu fără regret afirm că încă nu am intrat acolo. Aud însă că locul acum e aranjat foarte frumos, cu stil, şi că arată foarte bine.

Oricum, vinerea viitoare nu voi lipsi fiindcă sunt programaţi să cânte Proconsul, iar cu o săptămână mai târziu şi Mike & The Blue Spirit. Sper doar să nu fie probleme şi atunci.

Oradea. Ieri am fost şi la Pic şi m-am întors de-acolo la fel cum eram înainte.
Pic e un hipermarket mare, mai mare dar mai slab în conţinut decât restul. Alimente sunt din belşug de orice fel, dar în rest prezentarea e lamentabilă. Preţurile sunt cam la fel ca în celelalte din oraş. Nu eşti cu nimic mai câştigat dacă mergi la Pic, din acest punct de vedere. E peste Selgros, dar atât. Făcut frumos, cu fiecare colţ de raion marcat şi în maghiară, că doar e unul din primele lucruri care le văd vecinii noştrii când intră în ţară la noi.

Dacă locuiţi pe aproape, prin Rogerius, mergeţi la Pic. Dacă nu, nici nu merită încercat.

Statusul meu al zilei (nu pe mess): ascult noul album semnat Paraziţii şi contemplez ce bine sună hip-hopul când există pe el chitară.

Acest post este despre o idee simplă şi logică rezultată în urma unei analize asupra ceea ce se întâmplă la noi. E fenomenul cerşitului, nu? În esenţă, cerşitul ca orice altceva este un sistem de lucru în care se prestează un anumit serviciu contracost. Dacă prostituatele oferă împlinire sexuală, prin urmare fizică, cerşetorii oferă la fel o împlinire omului, dar pe celălalt plan. Planul psihic, în societatea noastră se întreţine la mulţi oameni prin satisfacerea conştiinţei cauzată de lucrurile pe care le fac. În cazul nostru vorbim de milă. Milă e ceea ce simt mulţi când cerşetorul îţi oferă o imagine dezolantă a unui om nevoiaş, handicapat, cu mari probleme financiare. Iar ce zice religia creştină? Să facem milostenie, nu? Şi oamenii fac şi ţiganca mulţumeşte şi le urează sănătate de la Dumnezeu, iar ei apoi se simt mai fericiţi prin faptul că au făcut un gest bun şi desigur, cresc în ochii omniprezenţi ai divinităţii. Acum nu are rost să jonglăm definiţii.

Desigur imaginea ce ne-o oferă cerşetorii e cu totul falsă. Şi prostituatele se prefac că le place, şi cerşetorii se prefac că sunt pe culmile mizeriei. Cerşitul este organizat, exact ca prostituţia şi traficul de substanţe interzise. Dacă nu e încă, ar trebui să existe o întreagă mafie care să se ocupe cu aceste afaceri. Mie unul îmi place să îmi imaginez că există un cap care conduce acest aspect în tot oraşul. El este un individ influent, şarmant, care cunoaşte mulţi alţi oameni sus-puşi, la primărie, poliţie şi aşa mai departe. El se asigură că nimeni nu îi împiedică pe restul din subordine în a-şi face treaba. Acest om conduce un grup de “tătici” sau “peşti”, oameni maturi, forţoşi, înspăimântători eventual, a căror sarcină permanentă este de a asigura protecţia şi bunul trai al cerşetorilor şi a colecta banii strânşi de la ei la intervale regulate şi bine stabilite. Iar ultimii pe această scară, cerşetorii: femei şi copii murdari, sau tineri cu handicapul la vedere se împart pe mai multe zone ale oraşului şi cerşesc toată ziua, iau banii de la omul de rând, bun creştin, dar prost informat.

Aşadar observând paralelele de mai sus, vedeţi că am găsit destule asemănări ale cerşitului cu prostituţia şi se mai pot discuta atâtea încât poţi spune şi tu că sunt în mai multe feluri acelaşi lucru.

Marcian Petrescu e şi el genial (pe bune aici). Ce e mai jos e interesant. Poveste adevărată:

Am rămas cu fereastra asta de write post deschisă timp de câteva ore şi abia acum mi-a venit ideea. Am purtat un scurt dialog cu una pe shoutboxurile de pe last.fm. Pentru cei care nu ştiu, last.fm e siteul care, daca ai profil, îţi indexează toate melodiile pe care le asculţi la comp, le pune în topuri, face recomandari etc. Şi din multele sale funcţii, există şi un shoutbox pe pagina de profil a fiecărui user.

Iar la mine acum o oră şi ceva intră o fată numită Cristina pe profil, colegă de şcoală cu mine, cu care nu am avut contact până acum, deci nu pot zice că ar avea de ce să îmi poarte pică. Odată intrată pe pagina respectivă (presupun că) se uita ea un pic la trupele pe care le ascult (de care probabil nici nu a auzit în majoritate), trupe ca Wasp, Negură, Trooper şi mai nou Mărgineanu şi Anaal Nathrakh. Apoi se ia şi pune cursorul pe shoutbox şi tastează simplu: “cacat de muzica”. Mă ştiţi, sunt mereu dornic de discuţii în contradictoriu când ştiu că eu am dreptate, aşa că e clar că nu am putut rezista şi am răspuns la ea în shoutbox. “lol, ca the killers sunt mai faini ca wasp (you must be really bored today)” am scris după ce am observat că printre preferinţele ei muzicale se numără The Killers, Trentemoller şi altele. Nu ştiu prea bine, recunosc, dar cred că şi asta e muzică cel puţin bunicică, care scoate bani şi chestii. Probabil vă întrabaţi de ce pun Wasp şi Killers în aceeaşi oală. Explic: e pentru că în topul overall al ascultărilor mele pe locul întâi e Wasp, iar pe topul ei pe aceeaşi poziţie e cealaltă trupă.

În fine, nu trec trei minute că şi primesc replica, iar de data asta jignirea era adresată mie. “lol ii zici lu m**a :D meri mha d-aici” (da, am cenzurat). Interesant, Cristina începe prin a mă ataca, după care pune cele două puncte cu D (ciudată combinaţie). Apoi, îmi spune pe ton nepoliticos să merg de acolo. Mi-a venit direct gândul: de unde? De pe propriu-mi shoutbox? Ok, am răspuns chiar asta şi dau copy paste, ca să nu fie îndoială de reacţiile mele la jigniri nefondate: “de unde sa merg? de pe propria pagina?”.

Iar acum vine punctul culminant. E punctul în care tânăra de 16 ani îmi relevă adevărata ei valoare intelectuală. Notaţi că acest răspuns a venit cu 3 minute mai târziu.

“esti genial nu alta”

Deci m-a uns la suflet nu pentru că afirmaţia a venit din mintea unei adolescente care (evident) încă nu ştie exact pe ce lume e, ca să zic aşa. M-a uns ironia în sine. Dacă te uiţi strict pe profilul meu şi atât, vezi acolo cum cineva îmi critică preferinţele muzicale, le face “de cacat”, iar apoi un pic mai sus aceeaşi persoană îmi spune că sunt genial. Mişto, nu-i aşa?

Deci dragă Chriss, scuză-mă dacă te-am insultat cu ceva. Nu cred că a fost intenţionat. Chiar te rog să mă contactezi la şcoală şi să-mi spui cu ce te-am supărat, ce gest de-al meu a determinat ieşirile astea contradictorii descrise mai sus, ca să pot să-mi cer iertare personal, faţă în faţă. Pusi.

Descarc episodul 15 din Pure Pwnage şi încerc să îmi dau seama de ce mai nou sunt serialele la modă şi nu numai atât: se uită la ele toată lumea. Fie că eşti cult sau incult, tot te uiţi şi tu. Hai excepţie ar fi cei prea ocupaţi cu treburi mai serioase. Toţi ştim că printre cele mai populare sunt Prison Break şi Lost. Apoi ar mai fi Heroes, 24, Scrubs, Jericho, Grey’s Anatomy, CSI, South Park, Family Guy, anime, sitcoame şi lista poate continua.

Cred că cel mai mişto aspect la serialele astea e că te prind şi, pe măsură ce te uiţi, devii din ce în ce mai interesat. Ai impresia că creierul tău descoperă lucruri noi şi folositoare. De fapt, nu sunt folositoare. Iar cei pasionaţi ştiu că cele mai tari seriale se pot vedea oricând pe net şi gratis! Liderul a fost tv-links.co.uk, dar acesta a dispărut nu de mult. Au rămas însă multe siteuri care pun la dispoziţie linkuri pentru stream la orice episod din liste lungi de seriale. Poate cel mai încărcat în acest fel e acum Surf The Channel, nu ştiu. Oricum, vi-l recomand.