Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Statusul meu al zilei (nu pe mess): ascult noul album semnat Paraziţii şi contemplez ce bine sună hip-hopul când există pe el chitară.

Acest post este despre o idee simplă şi logică rezultată în urma unei analize asupra ceea ce se întâmplă la noi. E fenomenul cerşitului, nu? În esenţă, cerşitul ca orice altceva este un sistem de lucru în care se prestează un anumit serviciu contracost. Dacă prostituatele oferă împlinire sexuală, prin urmare fizică, cerşetorii oferă la fel o împlinire omului, dar pe celălalt plan. Planul psihic, în societatea noastră se întreţine la mulţi oameni prin satisfacerea conştiinţei cauzată de lucrurile pe care le fac. În cazul nostru vorbim de milă. Milă e ceea ce simt mulţi când cerşetorul îţi oferă o imagine dezolantă a unui om nevoiaş, handicapat, cu mari probleme financiare. Iar ce zice religia creştină? Să facem milostenie, nu? Şi oamenii fac şi ţiganca mulţumeşte şi le urează sănătate de la Dumnezeu, iar ei apoi se simt mai fericiţi prin faptul că au făcut un gest bun şi desigur, cresc în ochii omniprezenţi ai divinităţii. Acum nu are rost să jonglăm definiţii.

Desigur imaginea ce ne-o oferă cerşetorii e cu totul falsă. Şi prostituatele se prefac că le place, şi cerşetorii se prefac că sunt pe culmile mizeriei. Cerşitul este organizat, exact ca prostituţia şi traficul de substanţe interzise. Dacă nu e încă, ar trebui să existe o întreagă mafie care să se ocupe cu aceste afaceri. Mie unul îmi place să îmi imaginez că există un cap care conduce acest aspect în tot oraşul. El este un individ influent, şarmant, care cunoaşte mulţi alţi oameni sus-puşi, la primărie, poliţie şi aşa mai departe. El se asigură că nimeni nu îi împiedică pe restul din subordine în a-şi face treaba. Acest om conduce un grup de “tătici” sau “peşti”, oameni maturi, forţoşi, înspăimântători eventual, a căror sarcină permanentă este de a asigura protecţia şi bunul trai al cerşetorilor şi a colecta banii strânşi de la ei la intervale regulate şi bine stabilite. Iar ultimii pe această scară, cerşetorii: femei şi copii murdari, sau tineri cu handicapul la vedere se împart pe mai multe zone ale oraşului şi cerşesc toată ziua, iau banii de la omul de rând, bun creştin, dar prost informat.

Aşadar observând paralelele de mai sus, vedeţi că am găsit destule asemănări ale cerşitului cu prostituţia şi se mai pot discuta atâtea încât poţi spune şi tu că sunt în mai multe feluri acelaşi lucru.

Marcian Petrescu e şi el genial (pe bune aici). Ce e mai jos e interesant. Poveste adevărată:

Am rămas cu fereastra asta de write post deschisă timp de câteva ore şi abia acum mi-a venit ideea. Am purtat un scurt dialog cu una pe shoutboxurile de pe last.fm. Pentru cei care nu ştiu, last.fm e siteul care, daca ai profil, îţi indexează toate melodiile pe care le asculţi la comp, le pune în topuri, face recomandari etc. Şi din multele sale funcţii, există şi un shoutbox pe pagina de profil a fiecărui user.

Iar la mine acum o oră şi ceva intră o fată numită Cristina pe profil, colegă de şcoală cu mine, cu care nu am avut contact până acum, deci nu pot zice că ar avea de ce să îmi poarte pică. Odată intrată pe pagina respectivă (presupun că) se uita ea un pic la trupele pe care le ascult (de care probabil nici nu a auzit în majoritate), trupe ca Wasp, Negură, Trooper şi mai nou Mărgineanu şi Anaal Nathrakh. Apoi se ia şi pune cursorul pe shoutbox şi tastează simplu: “cacat de muzica”. Mă ştiţi, sunt mereu dornic de discuţii în contradictoriu când ştiu că eu am dreptate, aşa că e clar că nu am putut rezista şi am răspuns la ea în shoutbox. “lol, ca the killers sunt mai faini ca wasp (you must be really bored today)” am scris după ce am observat că printre preferinţele ei muzicale se numără The Killers, Trentemoller şi altele. Nu ştiu prea bine, recunosc, dar cred că şi asta e muzică cel puţin bunicică, care scoate bani şi chestii. Probabil vă întrabaţi de ce pun Wasp şi Killers în aceeaşi oală. Explic: e pentru că în topul overall al ascultărilor mele pe locul întâi e Wasp, iar pe topul ei pe aceeaşi poziţie e cealaltă trupă.

În fine, nu trec trei minute că şi primesc replica, iar de data asta jignirea era adresată mie. “lol ii zici lu m**a :D meri mha d-aici” (da, am cenzurat). Interesant, Cristina începe prin a mă ataca, după care pune cele două puncte cu D (ciudată combinaţie). Apoi, îmi spune pe ton nepoliticos să merg de acolo. Mi-a venit direct gândul: de unde? De pe propriu-mi shoutbox? Ok, am răspuns chiar asta şi dau copy paste, ca să nu fie îndoială de reacţiile mele la jigniri nefondate: “de unde sa merg? de pe propria pagina?”.

Iar acum vine punctul culminant. E punctul în care tânăra de 16 ani îmi relevă adevărata ei valoare intelectuală. Notaţi că acest răspuns a venit cu 3 minute mai târziu.

“esti genial nu alta”

Deci m-a uns la suflet nu pentru că afirmaţia a venit din mintea unei adolescente care (evident) încă nu ştie exact pe ce lume e, ca să zic aşa. M-a uns ironia în sine. Dacă te uiţi strict pe profilul meu şi atât, vezi acolo cum cineva îmi critică preferinţele muzicale, le face “de cacat”, iar apoi un pic mai sus aceeaşi persoană îmi spune că sunt genial. Mişto, nu-i aşa?

Deci dragă Chriss, scuză-mă dacă te-am insultat cu ceva. Nu cred că a fost intenţionat. Chiar te rog să mă contactezi la şcoală şi să-mi spui cu ce te-am supărat, ce gest de-al meu a determinat ieşirile astea contradictorii descrise mai sus, ca să pot să-mi cer iertare personal, faţă în faţă. Pusi.

Descarc episodul 15 din Pure Pwnage şi încerc să îmi dau seama de ce mai nou sunt serialele la modă şi nu numai atât: se uită la ele toată lumea. Fie că eşti cult sau incult, tot te uiţi şi tu. Hai excepţie ar fi cei prea ocupaţi cu treburi mai serioase. Toţi ştim că printre cele mai populare sunt Prison Break şi Lost. Apoi ar mai fi Heroes, 24, Scrubs, Jericho, Grey’s Anatomy, CSI, South Park, Family Guy, anime, sitcoame şi lista poate continua.

Cred că cel mai mişto aspect la serialele astea e că te prind şi, pe măsură ce te uiţi, devii din ce în ce mai interesat. Ai impresia că creierul tău descoperă lucruri noi şi folositoare. De fapt, nu sunt folositoare. Iar cei pasionaţi ştiu că cele mai tari seriale se pot vedea oricând pe net şi gratis! Liderul a fost tv-links.co.uk, dar acesta a dispărut nu de mult. Au rămas însă multe siteuri care pun la dispoziţie linkuri pentru stream la orice episod din liste lungi de seriale. Poate cel mai încărcat în acest fel e acum Surf The Channel, nu ştiu. Oricum, vi-l recomand.

Aţi obâsâ vreodată că sunt o grămadă de oameni care nu stiu ce înseamnă “first” şi “last name”? Pe messenger inevitabil se va găsi în lista oricui măcar o persoană care să le fi confundat.

Deschide-ţi mintea.
La orice vorbitor de limbă engleză, primul nume întotdeauna va fi prenumele. Şi aşa apare toată lumea pe majoritatea listelor nominale. Numai noi, românii, încă ne luăm după sistemul comunist de a spune şi scrie întotdeauna numele de familie înainte prenumelui. Vi se pare în regulă aşa?

Actualmente sunt în judeţul Sibiu la o cabană, sărbătoresc şi eu la un majorat. La mulţi ani, Şerbane!

L-am văzut apropo pe Ceauşescu aseară pe stradă. Citea o reclamă de pe un chioşc de ziare. M-a văzut că mă holbam mirat la el şi s-a grăbit în altă parte. Ciudat bătrânelu!

Dialog (posibil să-l încercaţi şi voi) cu o persoană inteligentă:

- El Comandante, ha?
- :)
- Îţi place Che Guevarra?
- Da!
- De ce?
- …

Când am văzut peştera aia de lângă Şuncuiuş mi-a părut rău că multe altele din ţară nu sunt îngrijite şi făcute accesibile turiştilor. Mi-am dat seama că e în pierderea noastră – a fost super. Dacă ar mai multe vizitabile, poate ar vedea cineva pe bune şi pe liliacul diareic somnoros.

Există ţară mare în lume în care oamenii din sud nu sunt mai proşti sau mai săraci decât cei din nord? Evident că nu am acces la internet la cabana în care sunt. Şi totuşi, iată ce mişto am publicat articolul ăsta. Dar moda cu Guevarra e chiar idioată. Trebuie să pun o poză.

Există români (normali) oare la care să nu le fi plăcut niciodată o manea, măcar pentru un scurt şi insignifiant moment din viaţă? Hai că fac un concurs: trimiteţi înregistrări cu voi cântând manele şi cea mai bună va fi premiată. Accept şi coruri. Apropo de manele, în 3 dau teză, de ziua lui Guţă. Sper să-mi poarte noroc.

Ce şi mai zic? Câinele mănâncă soarele iar eu vă salut! Cu poză.

…ascult în timp ce scriu asta.

Vă plac măslinele pe pizza? Daca nu, le luaţi jos? Mie, când vine vorba de pizza, nu îmi place absolut deloc să mă zgărcesc (ketchup) sau să fac compromisuri (jos cu măslinele). Viaţa trebuie trăită, nu doar aşa în mediocritate. Îi înţeleg pe bătrânii beţivani: nu au bani mulţi, nu au de unde să facă rost de aşa ceva, nimeni nu îi vrea, totul e nasol în jurul lor, sunt ramoliţi fizic şi oricum nu mai au mult de trăit (şi nu bine). Aşa că ce fac? Trăiesc pe baza plăcerilor ieftine şi scurte. Când voi fi bâtrăn nu-mi va mai păsa de lumea asta, de muncă şi de scopuri mari. Ori voi fi un om realizat, ori nu.

Noah şi am intrat şi eu pe blogul domnului Ion Iliescu şi am rămas impresionat de exprimarea sa generală, neformală, simplă, estetică şi foarte uşor de înţeles. Om cult, aş zice imediat deşi nu-s fan (ca cei care încă i se adresează cu apelativul de domn preşedinte). E abia la început şi sper ca blogul lui să devină mai interesant şi mai bogat.

Trimiteţi mail cu un text original (scris de voi) şi îl voi posta. Da, nu am idei.

Încerc să înţeleg ce făcea gaboru de stradă şi cu Mărgineanu, după ce toată ziua de azi şi ieri am jucat COD4. V-aţi prins aşadar că nu am ce să scriu pe blog. Azi cred că a apărut şi NFS:Pro Street, dar nu ştiu.

:)