Alex TG – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Hai că termin şi eu. Am observat că ceilalţi bloggeri au început să facă tuturor urări de bine pentru noul an, unii video, alţii c-o poezie, cei mai mulţi pur şi simplu.

Eu niciodată nu am fost bun la astfel de texte, sunt mai sec de felul meu. De aceea vă spun doar atât: La mulţi ani!

Ne scriem în 2008…

Ultima poezie pe anul acesta.

Măgarii tuşesc? Că eu unul tuşesc ca un măgar…
Am oboseală, am musafiri peste musafiri, am melancolie, am dorinţa de a ieşi din casă dar nu am unde şi nu am cu cine, nu am subiecte de scris pe blog. Am brad frumos, am planuri de revelion, am muzică de ascultat, multe cărţi de citit şi filme de văzut, nu am mai văzut niciodată mai multe dulciuri de Crăciun ca în anul acesta.

Tot răul are şi o parte bună. Ceea ce nu te omoară, te face mai puternic… sau mai slab.

Şi intrăm în final de an. Mai sunt doar câteva zile. Anul trecut am făcut şi o listă, dar de data asta nu mai fac. Mai bine întreb pe alţii: Mădălin, Bogdan, domnul Radu, Ştefan, Sara, Vali, voi cu ce aţi rămas după 2007?

Cel mai interesant aspect al serii de ieri, când am fost la colindat, a fost întoarcerea acasă. Colindatul… destul de sec. Acum, un true story.

Faza a decurs în felul următor: eram în centru şi trebuia să aleg un taxiu să mă ducă acasă. Ca de obicei, mă uit după alte mărci decât Dacia sau Matiz, şi astfel aleg un Opel alb. Mă îndrept spre el, când observ că şoferul e îmbrăcat în Moş Crăciun, cu barbă şi tot. Ok, ştiam că avea să fie interesant deci urc. Mă aşez şi spun destinaţia dorită, la care el:
- Ai fost cuminte?
- Absolut!
- Atunci te duc.

Mi-a spus că încă nu a fost pe la mine cu cadouri. A trecut pe acolo, dar nu erau lapte şi fursecuri, aşa că a lăsat-o pe mai târziu. Apoi am mai purtat small talk. Foarte interesant personaju respectiv. Dacă stai să te gândeşti, faza cu Moş Crăciun taximetrist e o idee foarte bună pentru a face clienţi, mai ales dacă sunt şi copii mici.

Felicitări lui pentru iniţiativă, sau VIP Taxi, oricine o fi venit cu ideea. Păcat că nu am făcut poze…

Pe trilulilu, trupa Bucium a pus la stream întregul lor album de debut, ce urmează a fi lansat în februarie. Mai jos aveţi ocazia de a-l asculta, iar dacă vă place, vă recomand să-l cumpăraţi când apare.

Albumul e supermişto, de mult îl aştept. E masterizat în Elveţia şi urmează să apară sub A&A Records. Muzica urmează stilul impus de Phoenix aş zice, dar trebuie să cad de acord că sunetul e mai spre metal. Folk, viori, riffuri, melodie – enjoy!

1. Voievozii (cu Doru Stănculescu)

Read the rest of this entry �

Tocmai am fost după pâine. Trebuia să aibă femeia de la brutărie trei pâini negre pentru mine, pentru că aşa a fost fost vorba chiar de joi. Dar nu, a trebuit să suport imaginea feţei ei congestionate de un fals sentiment de milă şi compasiune, care o arăta oricărui client care nu putea fi servit. Desigur, şefu o luat pâinea mea cea de toate zilele de Crăciun. Am rămas cu nişte franzele cu gust de gumă prea mult mestecată. Îmi venea s-o pocnesc pe tanti.

La întoarcere, am observat următoarea (click & zoom 4 fun):

Ce păcat, Pisi won’t make it home for Christmas.

Azi merg la colindat. Voi nu?

Una veche, treat pentru cei cărora le pasă.

M-am dat pe colinde. Vremea e rece afară şi soon it will be Christmas day. Facem planuri pentru colindat, bradul e şi el aproape gata, iar şcoala… Dumnezeusule, şcoala s-a terminat pe anu ăsta. Ce bine le ştie Sinatra colindele.

Am făcut şi cumpărăturile de rigoare, m-am aprovizionat de la Real cu tot ce-i necesar and more. Când am fost, era o aglomeraţie groaznică, iar mie mi-a revenit cea mai naşpă sarcină: să car căruciorul de cumpărături. Slalom printre cretini a fost. S-a luat şi curentul pentru câteva minute, deci interesant.

Iar eu m-am ales cu ceva inedit. Spuneţi-mi, aţi auzit vreodată de un fruct numit Sweetie? Oh, da!

E verde, şi seamană cu pepenele la aspect. De fapt, e ca un grapefruit, doar ca are coaja mult mai groasă. Rip off.

Mă duc la poştă, gay că mi-a venit, după 3 săptămâni, CDul Veritasaga.

A şi ca un mic apropo, Moş Crăciun nu există. Dacă primeşti cadou an de an, e de la părinţi şi rude. Păcat, de-ar fi un moş care ar şti if you’ve been naughty or nice, toată lumea ar primi ce ar merita.

Reclamăăă!! Hai că azi sunt bun, generos. Ăştia de la BlogTime look here (e numai unul, da noah)! Am pentru voi câteva bloguri vechi şi noi (rime fine) orădeneşti, care au un număr restrâns de cititori. Or fi ei puţini, dar macar sunt fideli, şi asta e foarte important. Mostly girls I suppose. Sunt bloguri “necomerciale”, inteligente şi destul de interesante. Destul cât să aruncaţi un ochi asupra lor. Dacă nu vă ajung, căutaţi-le de linkuri.
O, so iu chen si mi!
Încep cu amicii mei de sâmbăta, fraţi întru lirică. E vorba de Mălă, care postează poezii (sau încercări de poezie) de ceva vreme, Lelia cea care n-a scris de luni de zile şi Radu, cu un blog fresh, aflat la începuturi.
Eu i-am făcut blog lui Mălă şi asta explică adresa “malaiesi”.
O mai avem pe Sara, o colegă de-a mea very young & very bright. Ea scrie des. Cele care nu scriu aşa des sunt: Gabi (aka Gobbledeegook) şi Feedledeedee, căreia îi place teatrul şi arta photo. N-o uităm pe Criss şi…

Spor la citit!

Uh, mai am trei zile şi intru în vacanţa şcolară de iarnă. Totuşi, mă simt mai activ şi implicat în activitatea şcolară (aşa naşpa cum e) mai mult ca niciodată. De ce se întâmplă la fel tot timpul? Îmi ia 3 luni să ies din atmosfera de vacanţă şi să mă obişnuiesc cu zilnicele (şi silnicile) cursuri de liceu.

Şi ca fapt divers, azi am dat prima mea rată din teza la română. Ca să vedeţi ce tare e viaţa la mine în liceu (Gojdu), există teze care se dau o parte azi, o parte mâine.
Ca porcii!!
Deci intrăm în vacanţă, iar dacă nu, ne luăm concediu şi ne pregătim de sărbători. Deja lumea s-a lansat în căutarea de cadouri (se vede şi în blogosferă), iar supermarketurile fac biznis de biznis. Văzând atâta agitaţie, încep să realizez că perioada aceasta de sărbători (mai ales Crăciunul) e cea mai frumoasă atunci când eşti copil. Atunci când poţi să te bucuri liniştit de zăpadă, când tu primeşti cadourile şi nu tu dai, când mergi la colindat (sau cu steaua) şi aşa mai departe. Ba chiar în acest spirit am primit sfat de la ai mei: să profit de sărbători, să nu scap nici o petrecere sau eveniment, să nu iert nimic. Şi aşa îmi şi propun să fac.

Sărbători fericite!!