Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

M-am dat pe colinde. Vremea e rece afară şi soon it will be Christmas day. Facem planuri pentru colindat, bradul e şi el aproape gata, iar şcoala… Dumnezeusule, şcoala s-a terminat pe anu ăsta. Ce bine le ştie Sinatra colindele.

Am făcut şi cumpărăturile de rigoare, m-am aprovizionat de la Real cu tot ce-i necesar and more. Când am fost, era o aglomeraţie groaznică, iar mie mi-a revenit cea mai naşpă sarcină: să car căruciorul de cumpărături. Slalom printre cretini a fost. S-a luat şi curentul pentru câteva minute, deci interesant.

Iar eu m-am ales cu ceva inedit. Spuneţi-mi, aţi auzit vreodată de un fruct numit Sweetie? Oh, da!

E verde, şi seamană cu pepenele la aspect. De fapt, e ca un grapefruit, doar ca are coaja mult mai groasă. Rip off.

Mă duc la poştă, gay că mi-a venit, după 3 săptămâni, CDul Veritasaga.

A şi ca un mic apropo, Moş Crăciun nu există. Dacă primeşti cadou an de an, e de la părinţi şi rude. Păcat, de-ar fi un moş care ar şti if you’ve been naughty or nice, toată lumea ar primi ce ar merita.

Reclamăăă!! Hai că azi sunt bun, generos. Ăştia de la BlogTime look here (e numai unul, da noah)! Am pentru voi câteva bloguri vechi şi noi (rime fine) orădeneşti, care au un număr restrâns de cititori. Or fi ei puţini, dar macar sunt fideli, şi asta e foarte important. Mostly girls I suppose. Sunt bloguri “necomerciale”, inteligente şi destul de interesante. Destul cât să aruncaţi un ochi asupra lor. Dacă nu vă ajung, căutaţi-le de linkuri.
O, so iu chen si mi!
Încep cu amicii mei de sâmbăta, fraţi întru lirică. E vorba de Mălă, care postează poezii (sau încercări de poezie) de ceva vreme, Lelia cea care n-a scris de luni de zile şi Radu, cu un blog fresh, aflat la începuturi.
Eu i-am făcut blog lui Mălă şi asta explică adresa “malaiesi”.
O mai avem pe Sara, o colegă de-a mea very young & very bright. Ea scrie des. Cele care nu scriu aşa des sunt: Gabi (aka Gobbledeegook) şi Feedledeedee, căreia îi place teatrul şi arta photo. N-o uităm pe Criss şi…

Spor la citit!

Uh, mai am trei zile şi intru în vacanţa şcolară de iarnă. Totuşi, mă simt mai activ şi implicat în activitatea şcolară (aşa naşpa cum e) mai mult ca niciodată. De ce se întâmplă la fel tot timpul? Îmi ia 3 luni să ies din atmosfera de vacanţă şi să mă obişnuiesc cu zilnicele (şi silnicile) cursuri de liceu.

Şi ca fapt divers, azi am dat prima mea rată din teza la română. Ca să vedeţi ce tare e viaţa la mine în liceu (Gojdu), există teze care se dau o parte azi, o parte mâine.
Ca porcii!!
Deci intrăm în vacanţă, iar dacă nu, ne luăm concediu şi ne pregătim de sărbători. Deja lumea s-a lansat în căutarea de cadouri (se vede şi în blogosferă), iar supermarketurile fac biznis de biznis. Văzând atâta agitaţie, încep să realizez că perioada aceasta de sărbători (mai ales Crăciunul) e cea mai frumoasă atunci când eşti copil. Atunci când poţi să te bucuri liniştit de zăpadă, când tu primeşti cadourile şi nu tu dai, când mergi la colindat (sau cu steaua) şi aşa mai departe. Ba chiar în acest spirit am primit sfat de la ai mei: să profit de sărbători, să nu scap nici o petrecere sau eveniment, să nu iert nimic. Şi aşa îmi şi propun să fac.

Sărbători fericite!!

Vi-l prezint pe Alex Drăgan, solist vocal, 23 de ani, Braşov:

Cică are voce bună, e deştept şi are aceeaşi înălţime ca şi mine. Click aici pentru pagina lui pe Myband.

Nici nu mai poţi cere omului să-ţi scoată ceva la imprimantă…

Tocmai m-a lovit un gând. Cel mai important motiv pentru care simt dezgust faţă de low5â„¢ este faptul că mă scârbesc lingăii.

Acuma citeam articolu ăsta şi mă gândeam ce multă dreptate am avut când l-am scris. Păcat că pupincurismul, această boală aproape specifică sângelui românesc, se extinde mult mai departe decât doar pe low5â„¢. Practic, e peste tot.

Ştiu că uneori trebuie să fi linguşitor cu anumiţi oameni, e absolut obligatoriu dacă vrei să-ţi atingi scopurile. Dar societatea nu ar trebui să fie aşa. Exagerăm prea mult. Ne vindem prea scump pentru că suntem egoişti. Dacă cineva a ajuns într-o poziţie înaltă, de ce trebuie să profite de ea până la limită? De ce trebuie să îţi umileşti semenii atât de tare înainte să-i ajuţi? E foarte trist că am ajuns să ne obişnuim atât de bine să fim linguşitori unul cu altul doar atunci când vrem ceva. Deja slugărnicia e pe cale de a ajunge sport naţional în ţara asta. Nu mă credeţi? Intraţi pe low5â„¢! Acolo sunt experţii…

Ce frumos că a nins în sfârşit…

Revin…

Cel mai bun prieten al meu – Dumnezeu. E foarte de treabă, vorbesc cu el zilnic, îi povestesc şi îl întreb o grămadă. Păcat că e cam tăcut, nu-mi răspunde niciodată. Cu ceva timp în urmă cineva mi-a zis că Dumnezeu nici nu există. L-am întrebat dacă e adevărat, dar nu mi-a răspuns nimic.

Pe bune acuma, de fiecare dată când stau să mă gândesc, ajung la concluzia că sunt ghinionist la faza asta. Adică nu am un best friend şi nu am avut niciodată. Părinţii nu se pun. Am “so called friends”, şi le zic aşa pentru că nu mă pot baza pe nici unul dintre ei decât până la un punct. Prietenia asta a noastră e limitată. Şi am o grămadă din ăia, dar tot degeaba. Nu pot ei toţi să umple gap-ul pe care îl face lipsa unei persoane care să fie “ca un frate”, ca să zic aşa.

Dar voi? Voi aveţi o persoană în care puteţi avea încredere total şi cu care puteţi vorbi absolut orice? Pentru mine, asta ar însemna un best friend.

Dacă e pic de adevăr în faza aia cu “Ziua bună începe de dimineaţă” atunci asta pentru mine va fi clar o zi bună. De fapt, drept e şi că m-am trezit la 13, deci nu mai e dimineaţă. oricum, I’m in a good mood.

Soarele afară straluceşte frumos. Sunt 0 grade, dar ce mai… Mă bucur că mai am o singură săptămână de şcoală, cu o singură teză şi apoi scap pe bune.
Mă grăbesc, revin mai târziu…