Alex TG – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Azi aflu de pe bihon că în 2 e Ziua Mondială a Zonelor Umede. E ceva chestie de ecologie, cu Delta Dunării şi alea alea.

Merci pentru urările de baftă la şcoală. La testul medical am vrut să mă duc astăzi. După ce am stat la coadă 10 minute a ieşit o tipă şi a zis că deja sunt înăuntru 80 de oameni care plătiseră taxa, iar restul nu au şanse să mai prindă. Deci gândiţi că în camera aia se călcau oamenii în picioare, abia de puteau respira.

Toţi se tem de scumpirea şcolii de şoferi, bat-o! Ziariştii sunt de vină că zic că se va dubla preţul şi numaiştiuce, dar nu e aşa. Se va scumpi, într-adevăr, dar nu cu atâta de mult încât să se excite toată lumea în halul respectiv.

Mi-am rezolvat mediile pe final, deci sunt şef. Am remediat tot ce se putea. Astăzi pot spune zâmbitor că am încheiat primul semestru. De asemenea, mai pot spune că am început altceva important. Vine un moment în viaţa fiecărui om (exagerez) când acesta trebuie să înveţe să conducă o maşină.

Eu azi m-am înscris la şcoala de şoferi (nu le fac reclamă că nu merită). Am dat şi testul psihologic, lucru obositor, deoarece solicită răbdare şi atenţie, nicidecum logică sau inteligenţă. E vorba de nişte exerciţii anevoiase de tăiat şi scris cifre şi pătrăţele. E chestia de cât de repede te descurci cu ele, puţin nerv-bending. Apoi te trimite la un calculator cu două stickuri şi două pedale. Eu trebuia să folosesc un singur stick din ăla. O grămadă de litere defilau pe ecran şi trebuia să apăs pe buton când vedeam M sau N. Era frustrant. Apoi câteva date personale şi gata.

Mâine trebuie să mai fac ceva testare medicală pentru şcoala de şoferi şi pentru cealaltă şcoală trebuie să mai pierd vremea pe acolo fără nici un motiv logic. În rest, azi dorm.

Zilele astea m-am simţit ca şi cum aş face mai multă activitate intra-şcolară decât în tot semestrul la un loc. Ca doar vorba aia: decât să-ţi fie rău mai bine să-ţi fie bine! Şi merge, asta e partea pozitivă.

Scuze că am fost neglijent, pentru cei care au intrat pe blog să vadă ceva nou şi au rămas cu buza ştiţivoicum. Revin în forţă, ca o torţă în întuneric (şi fac rime tâmpe) pentru că sunt happy azi. Citeam un blog penal şi cred ca m-am molipsit.

Pentru orădeni, sâmbăta asta am învăţat un lucru nou. Dacă vă e tare foame şi vreţi să luaţi masa la restaurant, e mai rentabil să nu mergeţi la pizza joints, ci la Taverna. Au mâncare foarte bună, totul e curat şi ospitalier. Recomand!

Totuşi, ce perioadă mişto. Vacanţa şcolară e după colţ şi afară vremea pare de primăvară. Nu e, dar măcar pare. Anul semne bune are. Cred că acesta e cel mai util post pe care l-am scris în mult timp. Răspunde la multe întrebari.

Povestescu-voi despre faptu că recent nu am avut timp să analizez lucruri mici şi să le descopăr partea interesantă. Şi da, când spun asta în mod straniu mă imaginez mirosind o floare şi gândind “damn I gotta blog this”. Deh, noua taxă auto. Nu îmi amintesc să fi văzut pe net cineva folosind în scris cuvântul “îs” as in “sunt”.

Îs chestii care se pot pune pe blog şi chestii care nu.

Mda, păi are Vlad dreptate în legătură cu xkcd: e foarte tare. Believe it:

Aveam ieri chef sa scriu pe blog, dar brusc am intrat într-o stare naşpa şi atunci a devenit ultimul lucru pe care l-aş fi făcut. În schimb, am scris o poezie. Smiley face.

Mă gândesc serios dacă aş fi bun în presă…

Şi mă întreb de ce a fost nevoie ca cei din conducerea liceului meu să cumpere, pentru o sală puţin mai mare decât cea a unei clase (laborator de fizică), mixer audio şi microfon wireless nou nouţe. Plus încă cine mai ştie câte chestii a căror inutilitate e evidentă.

M-am plictisit să văd cum toţi bloggerii “mari” postează despre conquiztador ca şi cum ar fi leapşa anului. M-am plictisit toată ziua de fapt.

Mâine-i ziua unirii. Cool! Cu prilejul aniversării Unirii Principatelor Române, se vor pune coroane la statuia lui Mişu Viteazu.

Conform bihon, poliţia cutreieră ziua prin baruri să caute chiulangii şi să-i taxeze. Foarte naşpa dacă fac asta.

În caz că nu ştiaţi până acum, în 26 iulie are loc la Baia Mare festivalul Metal Maniac III, cu următoarele trupe confirmate:

Mi-e somn şi am mâine test la mate. Noapte bună.

Mă apropii de chioşcul de ziare.
- Bună. Jurnalul aveţi?
- Nu.
Observ că un exemplar e chiar în faţa mea.
- Da ăsta… nu?
- Păi nu ai zis de care Jurnalul vrei. Ăla-i naţional. Putea fi bihorean…

Deci vaca unguroaică de la chioşc nu vrea să facă vânzare. Eu când zic Jurnalul, la care vă gândiţi? Chiar după ce plec de la chioşc dau să urc în autobuz, dar în timp ce stau să trec strada el porneşte încet. Ajung grăbit în dreptul uşii, fac semne, strig, degeaba. Boul de şofer nu îmi deschide. Vă daţi seama ce nervi am făcut.

Deci în afară de aceste două incidente, azi mi-a mers destul de bine, în ciuda faptului că cineva zicea că nişte cercetători britanici au descoperit (dracu ştie cum) că azi e cea mai proastă zi a anului. Tare mă îndoiesc de asta, dat fiind că azi nu a avut loc nici o catastrofă care să apară la ştiri. În plus, azi am asistat pentru prima dată la un orgasm de pisică. Am vrut să fac poze, dar era prea întuneric. Abia când am dat să plec a început pisi femela să scoată ceva sunete ciudate. Alături de porci şi câini, bifăm şi pisici pe listă.

88 Minutes (cu Pacino) merită văzut.

Dar staţi, mai sunt motive pentru care această zi a fost (este) una bună. Pălărie-ntr-un pricior, ghici ciupercă ce-i (Pelleâ„¢), mi-a dedicat Vali o poezie. E cu un zeu, deci două puncte cratimă >. Şi, ca de încheiere, mai menţionez şi acest clip, care azi a apărut deja pe mai toate blogurile din ţară.

Încerc să îmi comut mintea pe modul interesant. E tare, tocmai a fost la mine-n şcoală un fel de festin al şedinţelor cu părinţii cu toate clasele. Scopul a fost să se caute sponsori pentru acţiunile de pregătire pentru olimpiada de chimie. Direcţiunea şcolii se plânge că nu are bani. Deşi de la primărie vin, de la părinţi vin, nu e destul cică. Cam greu de crezut.

Asta e ca şi faza când am petrecut două zile în amfiteatru, unde un geam era crăpat. Au văzut, au dat vina pe noi şi au zis că să dăm 5 lei fiecare pentru asta. 5 lei pentru un geam crăpat!? Penibil de-a dreptu’. Prea penibil ca să şi înghiţim asemenea rahat.

Şi azi descopăr că Sarmalele Reci sunt mişto. Aveam o impresie naşpa despre ei, mai ales din cauza vocalului, însă mă cam înşelam. Au câteva piese absolut fantastice (recomand “Dacă n-ai fi tu”) şi chitaristul, precum şi basistul sunt foarte foarte tari. Orădeni, veniţi sâmbătă în Miraj să-i vedem!

Gânduri bune în memoria lui Mişu Eminovici! Deşi nu e poetul meu preferat, toate respectele mele pentru tot ce-o scris. Aveam de gând să pun pe blog o poezie de-a lui, aia cu La voi cobor acuma, dar am văzut alţi bloggeri (kozminovici, netics) că au găsit altele mai bune aşa că am renunţat. De ce postez despre el? Aici.

Apropo, azi la şcoală a avut loc şi un eveniment în cinstea marelui. A fost foarte amuzant, cu cor, cu recitări (nu şi-au învăţat bine versurile), concurs cu întrebări legate de Eminesc, reacţii comice ale profesorilor şi şi şi… zugravul acela sexy de care ziceam în postu precedent în public. Evident, reprezentantele clasei mele au câştigat concursul.

Ştiam că tâmplarii şi zugravii au viitor în ţara asta, dar (deşi se putea deduce) nu mi-am dat seama cum vor ajunge să fie meseriaşii aceştia. Dar acum ştiu.

La mine în şcoală s-au zugrăvit zilele astea câteva săli de la etajul 2 (inclusiv a mea). Motivul e că peste câteva săptămâni se va da în ele olimpiada naţională de chimie şi noa, nu trebuie să ne prindă cu fundul gol, cum zicea şi Galfi. Astfel, am avut ocazia să privesc în acţiune o echipă de zugravi. Bine, nu mă uitam cum lucrează, ci cum… acţionează.

Să vedem, am trecut în prima dimineaţă când lucrau la sala clasei mele pe acolo să văd cum se desfăşoară munca. Să iau şi eu un aşa zis sneak-peek. Şi ce am văzut? Băieţii stăteau în cerc şi jucau cărţi. N-aveau ei treabă.

Doi dintre ei au fost remarcaţi de toată lumea. How can you not love them? Erau mai tinerei, aşa ca nişte uncenici, dar drept să spun arătau ca şi cum abia ar fi ieşit de la liceu. Dar au oare liceul? Oricum, îmi plăcea despre ei că stăteau adesea pe coridor fumând şi băgându-se în seamă cu eleve. E tare să vezi un tip brunet cu şuviţe blonde, cu cercei trendy în urechi, inel supershiny pe deget şi haine vechi, stropite de vopsea făcând asta. Şi fetele la fel, aproape că se ţineau după ei. Astăzi a fost cel mai tare, când au intrat în clasă şi au început să vorbească cu o colegă de-a mea (pe care probabil nici nu o cunoşteau). La vederea acestui lucru, vă daţi seama că toţi am început să râdem ca nişte catastrofici.

Ăştia cred că au să lanseze un nou trend în România. Curând vom vedea pe stradă oameni îmbrăcaţi în haine jegoase, de lucru. Hei, cred că îmi iau şi eu hainele din beci, cu care car lemne, le mai stropesc cu nişte vopsea (aşa, randomly) şi vin cu ele la şcoală. După ce am văzut în ultimele zile, sigur ar avea efect asupra fetelor.