Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Încerc să îmi comut mintea pe modul interesant. E tare, tocmai a fost la mine-n şcoală un fel de festin al şedinţelor cu părinţii cu toate clasele. Scopul a fost să se caute sponsori pentru acţiunile de pregătire pentru olimpiada de chimie. Direcţiunea şcolii se plânge că nu are bani. Deşi de la primărie vin, de la părinţi vin, nu e destul cică. Cam greu de crezut.

Asta e ca şi faza când am petrecut două zile în amfiteatru, unde un geam era crăpat. Au văzut, au dat vina pe noi şi au zis că să dăm 5 lei fiecare pentru asta. 5 lei pentru un geam crăpat!? Penibil de-a dreptu’. Prea penibil ca să şi înghiţim asemenea rahat.

Şi azi descopăr că Sarmalele Reci sunt mişto. Aveam o impresie naşpa despre ei, mai ales din cauza vocalului, însă mă cam înşelam. Au câteva piese absolut fantastice (recomand “Dacă n-ai fi tu”) şi chitaristul, precum şi basistul sunt foarte foarte tari. Orădeni, veniţi sâmbătă în Miraj să-i vedem!

Gânduri bune în memoria lui Mişu Eminovici! Deşi nu e poetul meu preferat, toate respectele mele pentru tot ce-o scris. Aveam de gând să pun pe blog o poezie de-a lui, aia cu La voi cobor acuma, dar am văzut alţi bloggeri (kozminovici, netics) că au găsit altele mai bune aşa că am renunţat. De ce postez despre el? Aici.

Apropo, azi la şcoală a avut loc şi un eveniment în cinstea marelui. A fost foarte amuzant, cu cor, cu recitări (nu şi-au învăţat bine versurile), concurs cu întrebări legate de Eminesc, reacţii comice ale profesorilor şi şi şi… zugravul acela sexy de care ziceam în postu precedent în public. Evident, reprezentantele clasei mele au câştigat concursul.

Ştiam că tâmplarii şi zugravii au viitor în ţara asta, dar (deşi se putea deduce) nu mi-am dat seama cum vor ajunge să fie meseriaşii aceştia. Dar acum ştiu.

La mine în şcoală s-au zugrăvit zilele astea câteva săli de la etajul 2 (inclusiv a mea). Motivul e că peste câteva săptămâni se va da în ele olimpiada naţională de chimie şi noa, nu trebuie să ne prindă cu fundul gol, cum zicea şi Galfi. Astfel, am avut ocazia să privesc în acţiune o echipă de zugravi. Bine, nu mă uitam cum lucrează, ci cum… acţionează.

Să vedem, am trecut în prima dimineaţă când lucrau la sala clasei mele pe acolo să văd cum se desfăşoară munca. Să iau şi eu un aşa zis sneak-peek. Şi ce am văzut? Băieţii stăteau în cerc şi jucau cărţi. N-aveau ei treabă.

Doi dintre ei au fost remarcaţi de toată lumea. How can you not love them? Erau mai tinerei, aşa ca nişte uncenici, dar drept să spun arătau ca şi cum abia ar fi ieşit de la liceu. Dar au oare liceul? Oricum, îmi plăcea despre ei că stăteau adesea pe coridor fumând şi băgându-se în seamă cu eleve. E tare să vezi un tip brunet cu şuviţe blonde, cu cercei trendy în urechi, inel supershiny pe deget şi haine vechi, stropite de vopsea făcând asta. Şi fetele la fel, aproape că se ţineau după ei. Astăzi a fost cel mai tare, când au intrat în clasă şi au început să vorbească cu o colegă de-a mea (pe care probabil nici nu o cunoşteau). La vederea acestui lucru, vă daţi seama că toţi am început să râdem ca nişte catastrofici.

Ăştia cred că au să lanseze un nou trend în România. Curând vom vedea pe stradă oameni îmbrăcaţi în haine jegoase, de lucru. Hei, cred că îmi iau şi eu hainele din beci, cu care car lemne, le mai stropesc cu nişte vopsea (aşa, randomly) şi vin cu ele la şcoală. După ce am văzut în ultimele zile, sigur ar avea efect asupra fetelor.

Normal că nu am scris nimic, la ce wikend plictisitor am avut. Aproape că nici nu am ieşit din casă.

Aflat că în curând are să apară jocul Highlander, precum şi Iron Man (de la Marvel). Cel din urmă va fi şi film. Toate par interesante.

De asemenea, tocmai l-am bătut pe Dumbi la yahoo pool. E cel mai penibil joc de pool care există, pentru că ţine foarte mult de noroc, dar e şi adesea salvarea mea de la plictiseală. Plus că sunt al dracu de bun. Încă nu mi-am întâlnit naşu.

Vroiam să pun ceva de pe iutub, dar nu am găsit nimic demn. Am descoperit însă ciocolata Kandia cu biscuiţi şi cremă de portocale. Nu cred că are rost s-o recomand totuşi, scrie pe ambalaj că e special de sărbători. Şi da, dacă e ceva cu care am rămas din plin în urma sărbătorilor, acel ceva e ciocolata. De la atâta ciocolată probabil, m-am cam umplut iar de coşuri. Blestemată fie adolescenţa când vine vorba de aşa ceva. Bine, nu înţelegeţi greşit: sunt încă foarte sexy.

Şi-am mai realizat că oricât de mult aş asculta, nu mă pot sătura complet de Black Sabbath. Poate doar temporar. Can’t get close enough to you, cause your just too far away… Backslash două puncte D slash.

Cum aş putea să mă mir că puţini oameni intră pe acest blog şi citesc? Dacă nici eu nu am răbdare să citesc orice alt blog care baga mai mult de 20 de rânduri de scris într-un post… În plus, nici nu e aşa de interesant.

Stăteam acum şi plimbam ochii peste bloguri normale, cu sute de vizite pe zi (cum fu odată şi acesta), în care se filozofează chestii populare astăzi în discuţiile oamenilor pseudo-intelectuali (adică ăia care ştiu să mai citească o carte, sau să deosebească un film bun de unul prost). Mă gândeam eu aşa, citind câte una, câte alta: măi câtă vorbărie şi filozofie pentru nimic! Toată lumea dezbate chestii universale gen religie, iubire, natura umană, lucruri care s-au discutat prea mult de-a lungul secolelor şi deja nu mai poate fi zis nimic nou despre ele. Ce rost are să repeţi ce oricine putea gândi, sau ceva despre care deja e scris în cărţi de filozofie? Pentru trafic?

Dacă asta înseamnă a avea blog, atunci eu nu-s bun de blogger. Vreau să văd ceva nou! Căci altfel, blogul va fi doar o cale de a-ţi ţine prietenii/admiratorii/cunoştinţele la curent cu ce e hip şi cu ce faci/gândeşti. Măi, mâine mă ascultă la fizică! Două puncte D. Pun ceva tare de pe youtube mai târziu.

Aşa că hai să vă fac un rezumat. În religie, cu cât ştii mai multe, cu atât e mai greu să crezi. Iubirea merită trăită deşi poate aduce nu doar fericire, ci şi suferinţă. Omul e cel mai fioros animal dintre toate. El, spre deosebire de restul lucrurilor, e făcut să distrugă şi să se autodistrugă, el e boala care va aduce pământul la moarte. Biserica e aiurea, manelele sunt aiurea, gropile de pe străzi sunt aiurea, politica românească e aiurea, Elodia e aiurea. Punct!

Dacă vreţi să scriu despre ceva anume, aştept să-mi ziceţi.

Măi şi eu care îmi propusesem să scriu ceva demn de dat la radio, descopăr cu stupoare că s-a anunţat pe Naţional FM că m-am tuns şi că “mi-e frică de reacţiile colegilor”. Frică e un pic exagerat dar ce sa zic? Radio…

De aceea revin şi zic că reacţiile colegilor au fost bune, chiar dacă era clar că înainte îmi stătea mai bine. Ba chiar m-au amuzat. Aşa că sunt resemnat. Ştiu, de fiecare dată când mă tund, parcă trec printr-o pierdere…

Enough about that. Zic altă chestie: îi apreciez pe ăia care parodiază pe Blaine. David Blaine e băiatu ăla care face street magic şi acum foloseşte tot felul de modalităţi pentru a lua banii de pe fraieri. He’s good at it too. Şi am auzit despre asta la radio şi m-am ofticat. De ce? Păi tipul de la radio zicea de cartea pe care Blaine o scris-o cică mai nou, în care face tot felul de predicţii asupra viitorului omenirii. O început cu ideea că Jules Verne o scris de submarin şi alte chestii care la vremea aceea păreau de necrezut, iar apoi a trecut la Blaine. Pur şi simplu ideea de a-l compara pe “minunatul magician” cu Jules Verne mi se pare o obrăznicie totală. Aşa ceva nu se face, mai ales la radio. De parcă nu ar fi fost de ajuns, tipul dă şi exemple. Cică Blaine o scris în carte cum că peste câţiva ani, poate zece, poate 20, oamenii vor face sex cu roboţi. Roboţi făcuţi special pentru asta. Deci dragi cititori, ce predicţie de rahat mai e şi asta? Da, sunt sigur că ilustrul Blaine o stat mult să se gândească până să ajungă la concluzia respectivă. Cine ştie prin ce grafice, trucuri şi ritualuri s-o fi gândit la asta? Tehnică grea, magia asta, nu-i pentru omul comun. Vom face sex cu roboţi? Vai de mine, e absolut incredibil, deci chiar nu-mi vine să cred. Să fim serioşi: orice om cu scaun la cap poate deduce într-un minut că predicţia lui se va împlini. Like duuuh! Şi tipul de la radio îl laudă…

PS: postul de radio era Magic FM (sucks).

Nu ştiu ce am, dar sunt cam deprimat.

A trecut o oră de cand am scris rândul de mai sus şi parcă mi-am mai revenit. Tocmai râdeam de statusul supertâmp al unei colege. Acuma, e adevărat că m-am tuns şi deja se ştie că de fiecare dată când mă duc la tuns, situaţia scapă de sub control. Iaca m-am ales azi cu o freză nouă, sunt tuns cam scurt, mulţimită unguroaicei ăleia cu nume ciudat. Mi-aş dori să fiu mâine lipsit de comentariile colegilor la şcoală. Deşi nu-mi pasă ce cred 99% dintre ei de cum arăt, tot mă afectează când se apucă să lase commenturi. Pe de altă parte, sunt recunoscător că sunt sinceri întotdeauna.

Ca şi pe acest blog, îmi doresc tot mai puţin să primesc comentarii. M-am scârbit prea tare de toţi idioţii care se apucă să înjure fără rost şi să se dea şmecheri pe internet, în timp ce ei stau acasă cu un deget pe singura lor iubire, tastatura, şi cu altul în posterior. Şi nici nu prea e mare lucru de comentat.

În ultima vreme mă tot autoanalizez, mă tot mir cum la sfârşitul anului 2007 am fost aşa plictisit şi odihnit, iar de la revelion încoace sunt tot timpul ocupat. Şi îmi place că citind, aflu tot felul de chestii noi, ca de exemplu ce înseamnă Hecate sau carbas.

Ok, revin şi scriu mai departe după 4 ore. E primul post pe care îl fac în atâta amar de timp. Meanwhile, m-am uitat la un film super pe care vreau să-l recomand tuturor (merci S că mi-ai zis de el). Se numeşte Crank, e nouţ şi-l include în distribuţie şi pe mult apreciatul (şi de mine) tânăr actor Jason Statham (da, da, e ala din Transporter, jeez). Se numeşte Crank şi e un thriller, absolut thrilling. Adică pe mine m-a făcut extrem de hyped. Regia şi lumina sunt geniale. Uitaţi-vă la el.

Cred că mă apuc să scriu un post radio-friendly.