
Liza stă
Saturday, May 31st, 2008
Ăsta e un “hit” de-al meu. Poezie care le place multora. Cred că am scris-o cam acum un an, poate mă înşel. Nu intenţionam s-o postez aici, dar iată că am decis acum că totuşi…
Liza stă pe margine, pe balustradă
şi numai ea e pe pod, în mijloc,
băţ mare de ciment acoperit cu zăpadă.
Vocea ei e moale şi un pic tremurată
şi pătrunde ca un fum în apa dedesupt,
cântec acru în ceaţă şi-o lacrimă scăpată.
Liza improvizează versuri sordide
antonime cu frumuseţea chipului ei
firav şi îngână ca unui prunc în leagăn.
Priveşte în jos, dar cu capul drept, ţintă
liniei de zare, spre un fad şi rece soare,
cămaşă în carouri picurată în sân.
Liza, nu fii tristă că nu e drept ce spui.
Sunt eu, aici, lângă tine, şi n-am să te uit
nicicând.
Eu alături îţi voi fi cu o floare şi-un câine,
zâmbind cu blândeţe la înmormântarea ta
curând.
Ăsta e un “hit” de-al meu. Poezie care le place multora. Cred că am scris-o cam acum un an, poate mă înşel. Nu intenţionam s-o postez aici, dar iată că am decis acum că totuşi…
şi numai ea e pe pod, în mijloc,
băţ mare de ciment acoperit cu zăpadă.
Vocea ei e moale şi un pic tremurată
şi pătrunde ca un fum în apa dedesupt,
cântec acru în ceaţă şi-o lacrimă scăpată.
Liza improvizează versuri sordide
antonime cu frumuseţea chipului ei
firav şi îngână ca unui prunc în leagăn.
Priveşte în jos, dar cu capul drept, ţintă
liniei de zare, spre un fad şi rece soare,
cămaşă în carouri picurată în sân.
Liza, nu fii tristă că nu e drept ce spui.
Sunt eu, aici, lângă tine, şi n-am să te uit
nicicând.
Eu alături îţi voi fi cu o floare şi-un câine,
zâmbind cu blândeţe la înmormântarea ta
curând.






