Din nou respins, parcă dinadins
Wednesday, June 4th, 2008
Eram sigur că aşa se va întâmpla. Şi totuşi, eu mi-am făcut datoria. Am muncit, m-am documentat şi am pierdut voluntar din timp să scriu un nou articol pentru ziarul şcolii. Ce a ieşit e foarte bun după a mea părere. Dar nu, trebuie să ne batem joc de munca omului şi de faptul că e printre singurii care au curajul să spună lucrurilor pe nume. Şi profa, desigur, iar mi-a respins articolul, m-a redus la tăcere înainte să pot spune orice. Şi să mai vrei să vii în şcoala asta… te doare capu’, ba mai mult: se extinde şi te doare şi gâtu’.
ok, am înţeles: nu poţi ucide ceea ce e perfect. din nou. al dracu
Am scris despre fumatul la mine în şcoală. Asta a fost tema care mi s-a dat. De fapt, articolul trebuia să fie legat de un nou regulament în şcoală, care de fapt nu există (în ciuda spuselor profei). Eu am căutat în legislaţie, care iar nu s-a modificat din 2002, deci nu puteam să mă leg de asta. Iată totuşi ce am scris până la urmă:
La începutul lunii mai, presa naţională vuia în legătură cu un scandal petrecut într-un oraş nu departe de noi. “Conducerea unui liceu din Zalău riscă să fie sancţionată după ce a amenjat un loc special pentru fumat chiar în curtea şcolii.” scriau jurnaliştii Antena3. Sătui de fumul din coridoare şi distrugerile din băi (sună cunoscut), profesorii acelui liceu au votat şi au hotărât, în unanimitate, să amenajeze un loc special pentru fumat, cu lădiţe pline cu nisip, pentru ca mucurile de ţigară să nu mai fie aruncate pe jos, deşi intrau în contradicţie cu regulamentul şcolar. S-a făcut mare zarvă în presă şi, prin urmare, s-a pătat urât numele instituţiei. Mai important de fapt, directorul şcolii a fost sancţionat prin impunerea de penalităţi salariale.
Nu la mult timp după aceasta, o stranie schimbare a avut loc şi la noi în liceu, la Gojdu. Din anumite motive, câţiva dintre profesori şi-au făcut un obicei în a trece mai des prin zona chioşcului din curtea şcolii, şi tocmai în pauze. Unii din ei pe care nu-i vedeai niciodată acolo, acum te puteai aştepta să apară oricând. Directorul nostru, în special, a fost văzut la ocazii discutând cu elevii care stăteau pe acolo, ba chiar şi scriindu-le numele pe hârtie. Odată, se ştie că a venit cu o cameră de filmat în mână, cu obiectivul îndreptat spre colegi. De asemenea, tot în această perioadă şi la fel de straniu, am observat că mult mai multă lume mergea la baie.
Deşi agitaţia a trecut, nu pot să nu privesc la aceste evenimente şi să deduc legătura dintre ele. Nu este greu a realiza ce a cauzat comportamentul profesorilor noştrii, mai ales a celor din conducerea şcolii. Nu este greu la fel, în urma conştientizării acestor lucruri, a fi mulţumit şi a merge mai departe, pentru că, din fericire, părinţii stau cuminţi şi inspectorii stau cuminţi ca şi până acum, iar şcoala a intrat iar în normalitate. Cum în pauze unii profesori stau la fumoar, tot aşa unii elevi stau în continuare la… chioşc.
Eram sigur că aşa se va întâmpla. Şi totuşi, eu mi-am făcut datoria. Am muncit, m-am documentat şi am pierdut voluntar din timp să scriu un nou articol pentru ziarul şcolii. Ce a ieşit e foarte bun după a mea părere. Dar nu, trebuie să ne batem joc de munca omului şi de faptul că e printre singurii care au curajul să spună lucrurilor pe nume. Şi profa, desigur, iar mi-a respins articolul, m-a redus la tăcere înainte să pot spune orice. Şi să mai vrei să vii în şcoala asta… te doare capu’, ba mai mult: se extinde şi te doare şi gâtu’.
ok, am înţeles: nu poţi ucide ceea ce e perfect. din nou. al dracu
Am scris despre fumatul la mine în şcoală. Asta a fost tema care mi s-a dat. De fapt, articolul trebuia să fie legat de un nou regulament în şcoală, care de fapt nu există (în ciuda spuselor profei). Eu am căutat în legislaţie, care iar nu s-a modificat din 2002, deci nu puteam să mă leg de asta. Iată totuşi ce am scris până la urmă:
La începutul lunii mai, presa naţională vuia în legătură cu un scandal petrecut într-un oraş nu departe de noi. “Conducerea unui liceu din Zalău riscă să fie sancţionată după ce a amenjat un loc special pentru fumat chiar în curtea şcolii.” scriau jurnaliştii Antena3. Sătui de fumul din coridoare şi distrugerile din băi (sună cunoscut), profesorii acelui liceu au votat şi au hotărât, în unanimitate, să amenajeze un loc special pentru fumat, cu lădiţe pline cu nisip, pentru ca mucurile de ţigară să nu mai fie aruncate pe jos, deşi intrau în contradicţie cu regulamentul şcolar. S-a făcut mare zarvă în presă şi, prin urmare, s-a pătat urât numele instituţiei. Mai important de fapt, directorul şcolii a fost sancţionat prin impunerea de penalităţi salariale.
Nu la mult timp după aceasta, o stranie schimbare a avut loc şi la noi în liceu, la Gojdu. Din anumite motive, câţiva dintre profesori şi-au făcut un obicei în a trece mai des prin zona chioşcului din curtea şcolii, şi tocmai în pauze. Unii din ei pe care nu-i vedeai niciodată acolo, acum te puteai aştepta să apară oricând. Directorul nostru, în special, a fost văzut la ocazii discutând cu elevii care stăteau pe acolo, ba chiar şi scriindu-le numele pe hârtie. Odată, se ştie că a venit cu o cameră de filmat în mână, cu obiectivul îndreptat spre colegi. De asemenea, tot în această perioadă şi la fel de straniu, am observat că mult mai multă lume mergea la baie.
Deşi agitaţia a trecut, nu pot să nu privesc la aceste evenimente şi să deduc legătura dintre ele. Nu este greu a realiza ce a cauzat comportamentul profesorilor noştrii, mai ales a celor din conducerea şcolii. Nu este greu la fel, în urma conştientizării acestor lucruri, a fi mulţumit şi a merge mai departe, pentru că, din fericire, părinţii stau cuminţi şi inspectorii stau cuminţi ca şi până acum, iar şcoala a intrat iar în normalitate. Cum în pauze unii profesori stau la fumoar, tot aşa unii elevi stau în continuare la… chioşc.
