Alex TG – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

The Dark Knight nu e filmul care merită să fie pe primul loc în topul IMDB, din simplul motiv că nu are direcţie, sau pacing, ca să zic aşa. Totuşi, e al naibii de bun, iar cel mai bun lucru la el e interpretarea lui Heath Ledger (care va lua Oscarul).

The Dark Knight e un film întunecat despre oameni, nu super-eroi. Nu te va marca, dar asta nu înseamnă că nu merită văzut. E prea bine făcut.

Parintii care fac dragoste in fata copiilor se pot alege cu sanctiuni grave, potrivit unei prevederi a unei conventii europene, pe care si Romania o va adopta in curand.

Logic, dacă faci sex de faţă cu copilu-ţi ar fi destul să-ţi spun că eşti bolnav, ai probleme grave de intimitate. Adică nu ştii ce-i aia. Şi îţi îmbolnăveşti şi copilul, ceea ce e şi mai trist. Nu văd însă de ce ar trebui să te mai şi sancţionez penal sau mai ştiu eu ce. E absurd.

Sau vreţi să punem problema sexului în aceeaşi cameră cu copilul de 6 luni? Eh, acolo ce facem? Las-o baltă. Dacă ar fi să fac legi de genu care îţi dictează cum să îţi educi copii, aş interzice moda emo. Şi atât.

Nu vă supăraţi pe mine, dar nu voi putea să mă abţin şi am să mă laud puţin, din necesitate şi de dragul moralităţii (şi pentru că 5 milioane sunt totuşi ceva bani).
Soon.

…ce de urlete s-ar auzi prin ţară!

Şi gata. E modul perfect de a începe un articol de blog interesant. Natural ar urma să povestesc ceva fază care o iau de pe site-urile de ştiri la categoria “incredibil”, şi apoi aştept să fac traficu.

Ce ar fi de fapt mai interesant pentru unii, un articol despre venirea trupei Metallica la Bucureşti, din perspectiva organizatorilor, aici. Sau dacă nu, o altă chestie mişto, în parcarea Real, la Orădeanul. Poate proprietarul maşinii din acea poză s-a “handicapat” de la prea multă aplecare, ca tipu ăsta.

Şi poate în curând am să găsesc şi modul perfect de a termina un articol de blog interesant. Dacă nu, măcar partea dintre cele două să fie mai demnă de citit. E mai frumos aşa.

Uneori cele mai ciudate lucruri mi se par amuzante. M-am amuzat copios la Sibiu de exemplu, la o fază care s-a petrecut chiar în faţa scenei festivalului Rockin’ Transilvania, cel de acum o săptămână.

Era duminică, cu vreo oră înainte să urce legenda vie Doro Pesch pe scenă. Pentru cei care nu ştiu, ea e o cântăreaţă germană faimoasă, lideră a trupelor Doro şi Warlock (cea din urmă nu mai există), regina neîncoronată a heavy-metalului, cum i se spune în presă. Şi stăteam eu cu un pahar în mână, spatele la scenă că se făceau probe de sunet şi alături de un bun prieten sibian. În acel moment, apare lângă noi alt sibian, un metalcore-ist (fan Lamb of God şi din alea) şi, după un schimb de replici la care nu am fost atent, spune către con-orăşeanul lui: “Bă, ştiai că trupa Doro are solistă?”. Această replică m-a dat pe spate şi am izbucnit în râs tocmai pentru ironia situaţiei: eram înconjuraţi de zeci de fani ai lui Doro, cea care face toată formaţia (cu acelaşi nume), formaţie care există de un car de ani.

Azi s-a repetat faza pe messenger. Mi-am amintit. E hazliu. Nu sec.

Trivium sunt atât de gay încât nu sunt nici măcar în stare să facă un cover după Iron Maiden (să sune onorabil).
Pfoa, câte chestii voiam să spun aici şi cât de puţine îmi amintesc.
Am observat că, de când cu Bolojan, noaptea RERu îşi face treaba (nu mă refer la aia) pe străzile din centru foarte bine. E plin e utilaje, maşini cu apă şi prostii. Sunt şi oameni care stropesc zonele cu verdeaţă, până şi cea din faţa sediului PD-L.

Ah, şi
55%How Addicted to Blogging Are You?

Revin cu mai multe.

Ciudat sentiment, că lipseşte ceva. Şi totul e la baza subconştientului. Azi de la 10 până pe la 12 m-am simţit foarte bine. Am stat în pat ascultând muzică. Abia la ora 12 şi ceva mi-am dat seama că nu am net. Era picat. Atunci am început să mă simt mai naşpa, într-un fel. Chestia e că nimic nu puteam încep, fără să realizez apoi că nu pot, pentru că nu pot intra pe internet. Voiam să verific mailul, de exemplu. Nu. Voiam să joc Call of Duty 2. Nu. Apoi mi-am amintit că are single player. Dau să intru, îmi dau seama că nu am crack bun. Primul gând a fost să-l cer unui coleg, dar nu. Nu merge messenger. M-am pus, am citit dintr-o revistă. Dau de o trupă goth care era interesantă şi iar: primul gând, caut pe net o melodie. Nu. Nici măcar wikipedia, frate.

Deci ciudat. A revenit de vreo 3 ore (nu mergea nici cablul tv, apropo) şi m-am uitat la Some Kind of Monster, offline. Ce proşti sunt americanii…

Că ieri m-am întors din Sibiu. Am fost să adaug în lista marilor trupe de metal pe care le-am văzut live şi pe Testament, Kreator, Doro şi Helloween. Festivalul a fost ceva foarte tare pentru mine, primul care îl văd pe un stadion.
Betrayer sunt de treabă.
De călătorit am mers cu trenul. La plecare am făcut o escală la Timişoara, unde am confirmat că Timişoreana e mai bună acolo. După 9 ore, am ajuns la Sibiu şi în ceva timp şi pe stadion, unde a avut loc o desfătare metalică, mai thrash în prima zi şi heavy în a doua. Capii de afiş şi-au făcut treaba impecabil, iar publicul a fost relativ ok, numărul fiind din păcate mai mic, dar nu şi volumul. Ceva probleme au fost la sonorizare sâmbăta şi cu încadrarea tupelor româneşti în orar duminica, dar în rest a fost o experienţă foarte mişto. Dacă aş fi intrat pe bilet aş zice ca a meritat toţi banii, chiar dublu.

Ori buni, ori răi, tot un mormânt
în vânt.

Nu cred că mi se pare doar mie. Unii oameni au o problemă cu bloggerii. Unii oameni, când cunosc pe cineva şi află că are blog… eh ceva se schimbă. E o mică prejudecată, nu ceva anormal.

Probabil unii cred că bloggerii sunt prea încrezuţi. Asta se întâmplă când oameni care cred asta cad în capcană, îţi fac blog şi automat devin încrezuţi. În general însă, bloggerii nu sunt încrezuţi, sunt cel puţin încrezători în propria persoană. Ai blog, înseamnă că îţi pasă de ceea ce se întâmplă în jurul tău. Şi prin urmare, te informezi în legătură cu mai multe lucruri. Devii informat şi asta îţi dă încredere.

Teoria mea este că o parte din vina pentru prejudecata în legătură cu bloggerii o are invidia. Poate nu pentru că bloggerii sunt mai informaţi decât alţii, ci poate mai degrabă din cauza faptului că bloggerii primesc atenţie. Nu aţi văzut la Ariel cum compară preţul prezervativelor, sau alţii cum povestesc aventuri amoroase cu tipe din alte oraşe, pun poze de la meet-uri, unde discută proiecte şi fac bani şi relaţii? Chestiile astea sunt peste tot prin blogosferă, e plin de lăudăroşi.

Adevărul e că toţi avem nevoie de atenţie. În special adolescenţii. E o ardoare de a avea cât mai mulţi prieteni, oameni care să te asculte, să te cheme, să te sune, să vrea să petreceţi timp împreună. Sau măcar oameni care să te admire, să te respecte chiar dacă nu eşti mai tare decât ei. Dorinţa de popularitate la adolescenţi poate fi comparată cu foamea şi lăcomia pentru bani a personajelor din filme şi cărţi. Şi cu cât ai mai mult, cu atât vrei mai mult. Niciodată nu e destul. De aceea nu contează cantitatea de prieteni, ci calitatea relaţiilor cu ei. Dar asta nu ne spune dacă invidia e justificată sau nu. Ne spune doar că bloggerii nu sunt cu nimic mai presus ca cei fără blog…

Foarte tare chestia asta: scrii mi-am pierdut portofelul şi apoi pui smileyu de sad :( şi pui pe un copac. Nu cred că Ronald îşi va recupera portofelul vreodată, dar asta nu înseamnă că nu ajută să pun poza:

Datorită eforturilor celor de la Spiritual Ravishment, Oradea va avea parte de un adevărat festival de death metal pe data de 11 iulie, vineri. Devastare metalică în sala Arlus, unde va fi expus şi un stand de cduri Pest Records. Aflaţi mai multe despre trupele participante pe paginile lor de myspace:

http://www.myspace.com/neochrome

http://www.myspace.com/spiritualravishment

http://www.myspace.com/loudrage