Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

În timp ce savanţii europeni încearcă să evite formarea unei găuri negre, în urma celui mai mare experiment al omenirii, cercetătorii americani au anunţat că au identificat deja o astfel de desfăşurare de forţe cosmice, aflată chiar în mijlocul galaxiei noastre.

bihon.ro

Deci când eram un mic prunc, aşa cam de 8-9 ani, aveam de la editura Rao nişte enciclopedii mici care explicau o grămadă de lucruri pe înţelesul meu. Eram pasionat să citesc şi să mă informez din ele în legătură cu de toate, mai ales pentru că aveau poze cu grămada. Încă le am, fiecare se leagă de alt domeniu: plantele, animalele, ştiinţa, marea, popoarele, istoria etc. Una din ele se numeşte Universul. Şi eu, la 8 ani, datorită acelei cărţi, ştiam foarte bine cum arăta calea lactee: ca în poza de mai sus, o spirală mare de stele cu un obiect de masă uriaşă în centru, crezut dintotdeauna să fie o gaură neagră. Dar ăştia din Intact pun pe prima pagină a siteurilor lor ştirea că “A apărut şi gaura neagră”, de parcă abia acum s-a făcut descoperirea, ceea ce eu ştiam la 8 ani.

Probabil simţeau nevoie să găsească o nouă chestie de tras trafic, acum că lumea s-a prins că oamenii de ştiinţă nu au să genereze nici o gaură neagră. Eu cred că nu sunt în stare s-o facă, cel mult vor reuşi să provoace apocalipsa printr-o gaură maronie…

Faza cu mâine, că-i sfărşitul lumii… vai ce porcărie. Nu înţeleg ce fel de oameni se pot aştepta să cred aşa ceva, toate tâmpeniile cu gaură neagră şi aşa mai departe. Read. Apropo, tot legat de minciuni şi un articol destul de recent de-al meu, anul viitor urmează să apară un film de la Hollywood intitulat 2012. Şi ghici despre ce este vorba în el! Evident, sfârşitul lumii. Daaa…

Am văzut Iron Man şi am descoperit primul lucru pe care îl vrea un american când se întoarce acasă după trei luni în care a fost ţinut prizonier de către terorişti: un cheesburger.

Dacă aş fi primit un leu pentru fiecare ocazie la care mi s-a oferit o ţigară şi am refuzat eram acuma bogat. Bine, nu chiar bogat, dar o duceam mai bine.

În ultima vreme nu prea văd nimic fain în lumea asta. Când o să vină ziua când o să văd lucruri bune la ştiri, nu corupţie, crime, minciuni, accidente şi catastrofe? De aia n-am postat de ceva vreme.

Mă deprimă faptul că o rudă de-a mea de gradul întâi crede că mă gândesc la sex când îi zic “Toată ziua ai avut la status că eşti very busy. Ce faci?”. De fapt nu asta mă deprimă, ci mai degrabă faptul că ea se gândeşte la sex.
Sunt ciudat?

Haha, azi, 3 septembrie, e ziua în care noul album Metallica a ajuns pe internet!!

Trimiteţi mail şi vă dau linkuri de download dacă nu aţi găsit deja.

La ora 9 m-am trezit să aflu fericit că se răspândise peste tot. Şi de atunci tot ascult pe el. În Franţa cică, proprietarii unui magazin de muzică au imprimat ilegal albumul pe nişte CDuri şi l-au vândut.

Deci da, sunt destul de mulţumit de direcţia pe care o abordează noul album. Putea fi mult mai rău. Deşi compoziţiile par complicate degeaba, cu pauzele prelungite ale lui Lars (în stil St Anger) şi lipsa de melodie înlocuită de aceeaşi muzică violentă şi rapidă, avem parte de energie thrash destulă, cu solouri destul de bune (deşi la un moment dat ai impresia că intrii pe un teritoriu Dream Theater, sunt lungi). Da, tobele se aud cel mai tare şi mai mult pe acest material. Oricum, am găsit să-mi placă după primele ascultări melodia All Nightmare Long, dar după ce am să mai aprofundez cele 74 de minute de metal sunt sigur că le voi prinde şi pe celelalte.

A şi reuşit să îmi provoace uneori acea senzaţie că ascult Metallica, adevărata Metallica. Aşadar, deşi mulţi mă vor contrazice, eu zic că Death Magnetic e un album reuşit.

În lipsă de idei am intrat să vă spun cam ce mai fac. Păi am pierdut vremea, m-am întors din excursia mea de prin zone rurale unde n-am văzut nimic interesant, poate doar o bătrână şâşâită şi ciâciâită care zicea “Şi Cici ce mai face?” şi era amuzant. În rest, am luat parte la o înmormântare cu ploaie şi soare în acelaşi timp, n-a fost deloc una americană (în filmele americane tot timpul la înmormântări plouă torenţial, dacă nu e iarnă). A fost mai plictisitor decât mă aşteptam. La întoarcere am făcut şi o escală la Cluj, oraş surprinzător de neanimat pentru o seară de sâmbătă (poate nu am fost pe unde trebuie). Apoi am venit acasă ca să descopăr că ăştia de la Timişoreana îşi bat joc de mine, asta apropo de postul anterior.

De azi dimineaţă am această fereastră deschisă şi abia acum, la 5, scriu aceste rânduri.

De asemenea, mai trebuie să menţionez că pregătesc o supriză pentru cititorii mai vechi şi fideli ai acestui blog, deci curând aveţi ceva tare de citit. Şi ca să nu fie tot de citit, vă invit să faceţi ce am făcut şi eu acum câteva zile: am intrat pe nişte pagini vechi ale blogului şi m-am jucat iar Red şi ălalalt cu racheta (The Missle Game). Have fun!