Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Nu le dăm.
Come fill your cup (jarboe).
Azi la şcoală iar a fost gayfest.

Profesorul din următorul clip predă geografie într-un liceu din Oradea. La mai multe ocazii acest profesor ţine să ia în derâdere marea masă de cocalari, manelişti şi, în general, pe oamenii care nu se pricep la dans. Ok. Doar că nu-i numai atât, el se mândreşte că este cunoscătorul mai multor stiluri de dans şi nu ezită să demonstreze:

Merci, elevule anonim, pentru pont.

M-am gândit să fac şi eu un top de melodii româneşti deprimante sau triste, cum vreţi. Sunt destul de cunoscute, majoritatea rock, căci topul e făcut aşa, cam din experienţa mea, ce ascult. De aceea nici nu mă gândeam să pun manelisme sau chestii de Atomic. Sunt singur că mai sunt alte cântece şi mai triste în muzica românească, mai puţin cunoscute, dar consider că şi acest top al meu acoperă destul de bine aria propusă.

1. Vama veche – Copilul şi durerea
2. Cargo – Mama
3. Celelalte cuvinte – Neam blestemat
4. Phoenix – Canarul
5. SDST – Scrisoare de pe front
6. Coma – Daddy
7. Pasărea Colibri – Mielul
8. Iris – Cine mă strigă în noapte?
9. Veritasaga – Poveşti triste
10. Compact – Singur în noapte

Când sunteţi obosiţi sau trişti, acum ştiţi ce să ascultaţi. Poate aveţi şi alte propuneri.

Nu sunt singurul care susţine teoria că una din cele mai importante şi semnificative (în top 3) momente dintr-o relaţie între doi oameni este despărţirea. Şi este foarte clar pentru mine că acest moment trebuie trăit la intensitate cât mai mare. Nu poţi să te desparţi de prietenul sau prietena ta decât faţă în faţă, altfel eşti de fraier/ă. De exemplu, a te despărţi de cineva prin SMS e cel mai penibil şi mai nerespectuos mod în care o poţi face (scrie până şi în Cool Girl asta).

De ce spun acestea? Păi, în clipa despărţirii, sunt la bătaie tot felul de sentimente care mai de care mai interesante şi mai rar de văzut la cineva. Relevă multe despre “victimă” şi ce însemni pentru ea/el. Poate să apară dezamăgirea, surpriza, dificultatea de a percepe şi accepta ideea că s-a terminat, nervii, ruşinea and so on. E chiar posibil să observi şi o înmuiere a vocii. Sau nu, poate răspunde cu (aparentă) indiferenţă, atunci îţi dai seama cât ai contat. Este mare păcat să dai cu piciorul la vederea tuturor acestora, mai ales dacă nu e necesar să fii rău/rea când o faci. Şi poate o sa-ţi şi mulţumească, pentru că înveţi multe şi când primeşti papucii.

Ba chiar am să merg mai departe în idee şi, riscând să fiu acuzat de misoginism (cum zice profa de bio, lol), am să propun spre citire un citat din Camil Petrescu, care e valabil şi pentru lucruri mai generale:

Femeile nu iubesc, ci vor să fie materne cu orice preţ. Trebuie să joci comedia acestei inferiorităţi si pe urmă să le părăseşti fără milă. Dacă vrei mai ales să guşti liniştit frumuseţea femeii e neapărat nevoie s-o faci să sufere.

De anul acesta avem un profesor nou de religie în şcoală. E blond, cu ochi albaştrii şi păr lung. Arată “îndoielnic”, ca să zic aşa. Nu îmi predă, dar am auzit despre el că e ok, mai puţin pentru faptul că gesticulează extrem de mult şi de ciudat. Oricum, azi am pufnit în râs când am văzut pe tabla unei clase vecine lecţia predată de el.

“Parusia şi Judecata Universală” – ăsta e titlul lecţiei de azi la o clasă de a 12a. Parusia, adică a doua venire a lui Hristos. Priviţi ce scria ceva mai jos:

Vreau să îmi predea şi mie religie profu ăsta!

A murit marele autor şi profesor de matematică Mircea Ganga. Chiar aici lângă mine am un manual de-al lui şi probabil la fel şi mulţi din voi care citiţi asta. Îi sunt recunoscător pentru toate manualele din care am învăţat şi învăţ de ani de zile şi cu care mă stresez continuu (dacă nu era el, era altul).

Acum nu mai merge duma gen “Look! It’s Mickey Mouse!” când ziceam “Uite, îi Mircea Ganga! … Haha, te-ai uitat, tocilarule!”.