Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

…un dascal cu prestanta a fost reclamat de familiile a doi elevi ca le-a abuzat si batjocorit in public copiii.

Aşa zice în articolul Teodorei Bota, ziaristă la Ghimpele de Bihor. Sârca Maria Nicoleta, o doamnă profesoară de română pe care o cunosc foarte bine (mi-a şi predat doi ani) a făcut cam acum o lună un gest şocant în clasa la care este dirigintă.

Dar nu oricum, ci intr-un mod care nu le-a mai permis copiilor sa iasa pe strada.

Doamna profesoară a avut ceva probleme cu doi dintre elevii ei, care îşi purtau părul într-un mod care nu era pe gustul dânsei şi refuzau să se tundă.

Probabil enervata ca nu e ascultata, femeia a venit inarmata de-acasa cu o foarfeca de croitorie, i-a scos pe cei doi baietandri in fata clasei si le-a tuns pletele militareste.

Şapizdaiseama, s-a lăsat cu niscaiva scandal. A doua zi, părinţii copiilor au venit la şcoală şi, contrariaţi de practicile neortodoxe ale profesoarei, au reclamat-o la direcţiune.

Reactia directorului Viorel Mititean a fost in totala contradictie cu gravitatea gestului dirigintei. Asa se face ca reclamatiile au fost musamalizate la nivel local. Cu mare greutate, directorul colegiului a recunoscut ca „exista o sesizare, dar nu este vorba de tuns“.

Până azi, nici eu nu auzisem de cele întâmplate. Majoritatea profesorilor habar nu au. Conform articolelor de ziar, domnul director a convins familiile celor doi băieţi să nu depună plângere şi astfel, în cele din urmă, doamna profesoară a scăpat cu basmaua curată. Cum i-a convins directorul pe părinţi? Nu se ştie. Dar aş fi curios să aflu. Şi mă voi interesa.

Priviţi dragi cititori ce se întâmplă la mine în şcoală. În secolul 21! Copii sunt tunşi de către profesori chiar la ei în clasă, de faţă cu colegii. Citiţi şi în Gardianul de acest caz care şi pe mine, ca pletos oprimat în trecut, mă şochează. Poate pe unii din voi vă amuză, dar gândiţi-vă cum ar fi să fiţi voi în locul copiilor sau părinţilor acestora. Ce v-ar fi determinat să renunţaţi să depuneţi plângere, să treceţi cu vederea? Vi se pare un lucru de iertat?

A, şi un apropo pentru gojdişti: frate, nu mai trebuie să dăm banii pe frizeri, coafeze, stilişti. Mergem la doamna Sârca şi ne rezolvă imediat. Ne face un look de nota 10 (la purtare).

Publicitate! Pentru orădeni: vrei să vezi
- drogaţi dansând la bustu’ gol?
- bătăi între rockeri?
- puşti de 13 ani care fumează şi beau cola?
- beţivi bărboşi care vorbesc singuri?
- fete leşinând după ce au băut prea mult?
- pitici sau negrii care se rup pe drum&base?
- băuturi servite în pahare nespălate?
- femei în rochii lungi, largi şi colorate?
- disperaţi care reuşesc uşor să îmbete fete proaste?
- puşti care se freacă şi se sărută în trei având propria vomă sub scaune?
- persoane de 13 ani (or less) socializând cu altele de 19 ani (or more)?
- emo wannabes?
- bronzaţi care încearcă să vândă parfum/telefon/ceas?
- cerşetori (sau oameni normali care stau pe scări/podea)?

Dacă da, hai în Lords! Muzica e bună.

Aşa se cheamă hitul pe care tocmai l-am auzit la radio Zu. Se pare că în lumea în care trăim, lingăii sunt tot mai “la modă”, în trend. Eu nu ştiam că s-a ajuns să se compare fundurile pe care le pupă unii şi alţii. Sau altă dumă care mi se pare o prostie – melodia aia cu “am ţucat o fată” (mă rog, toate aştea în engleză, eu le traduc să pară mai dramatic). După ideea din versurile lui Arssura (din piesa “România”, vezi mai jos), lumea asta se duce tot mai mult de râpă. Dacă acum e la modă să fi bi, peste cinci ani moda cum va fi? Nu vreau să mă gândesc.

…şi pe stradă vis a vis
Două fete se sărută că-i la modă să fi bi
Cu minte de copii influenţaţi de tot ce văd pe net…

Cu Tussinu-n buzunar, mergem la psiholoagă să-i arătăm noul pierce.
Are dreptate. Şi uite, asta s-a ajuns să ascultăm la radio? Nişte fete impresariate de Costi Ioniţă, care copiază melodii în prostie şi ascultă manele, în timp ce habar n-au cum să ţină un instrument în mână, dar cântă “rock”? Valorile pe care le promovează această muzică, eu unul, le-aş arunca în closet. Superficialitate la maxim, care, într-adevăr, cum am exemplificat şi mai sus, afectează societatea. Tot ce se vede pe net, tot ce se învârte în media. Păi când văd chestiile astea mă gândesc ca n-aş dori nimănui să fie părinte. Ce “felicitări” să mai zici când vezi o femeie gravidă? Mai degrabă “mult noroc şi sănătate… mentală, doamnă”!

Cu chiu cu vai am acceptat să mă bag la şcoală în treaba cu ziarul. Anume să coordonez eu tot. Ştiam că, dacă ar fi să las pe seama profei coordonatoare/celorlalţi nu ar fi ieşit nimic. Dar aşa, a ieşit un număr. Primul dintr-o serie, sper eu, de succes. Azi. Şi pentru că se împarte gratis în şcoală, de ce să nu fie disponibil şi pe acest blog?

Ştiu sigur că eu sunt cel care a muncit cel mai mult la aceste 6 pagini, conştient că nu realizez mare lucru. De ce am făcut-o? Pentru că eu, odată ce mă bag într-o chestie, consider că e datoria mea s-o duc la bun sfârşit cât mai bine, lucru pe care puţini îl fac.

Deşi nu sunt luat în serios de mulţi, deşi trebuie să înfrunt opinii bazate pe idei învechite şi/sau comuniste, deşi trebuie să mă cert cu unii şi să mă plimb la cancelaria şcolii toată ziua, continui să fac ceea ce am ales să fac, că ştiam în ce mă bag. Şi n-o fac pentru mine.

În fine, ziarul şcolii, primul număr pe acest an şcolar – aici e!

Mai mult aici.
Sau alte poze amuzante, cu maşini smartuite.

În DEX pă net, dacă ai să cauţi cuvântul prost, iată ce listă de sinonime vei găsi:

banal, bârfitor, calomnios, candid, cast, cinstit, clevetitor, comun, defăimător, denigrator, feciorelnic, fecioresc, inocent, lucrător, modest, neevoluat, negradat, neprefăcut, neprihănit, nevinovat, obişnuit, ordinar, ponegritor, popular, primitiv, pudic, rudimentar, simplu, sincer, umil, virgin, virginal.

Concluzie: virginii, neprihăniţii şi caştii sunt proşti. Soluţie: deduceţi voi.

Oricum, nu luaţi în serios (dacă nu vă convine). DEXul nu e lege. De fapt, nici legea nu e lege.
Totuşi nu credeam că prost poate să însemne şi pudic. Sună tare să-ţi spună cineva: “nu fii prost, dezbracă-te!”, nu?

Prost căutam pentru a-l înlocui cu un termen mai potrivit în editorialul meu din ziarul şcolii, deoarece d-na profesoară care se ocupă a insistat că e prea dur şi mă iau de anumite chestii în mod nejustificat.

Ah, da, da! Reapare ziarul şcolii şi, de data asta, eu sunt la conducere. Antipaticu de mine! Mâine probabil că iese primul număr pe acest an şi vă spun că este net superior dpvd calitativ faţă de cele din anii trecuţi, de care îmi tot băteam joc aici, pe blog. E mai informativ, mai la subiect, fără lălăieli şi umor ieftin. Nu mai e (acum citez pe un coleg:) hârtie de şters la fund.

Şi dacă tot vorbeam de editorial, de ce să nu-l ofer spre citire celor interesaţi şi aici? Ia vezi!

Tuturor ne place să fim critici, iar eu unul, de fiecare dată când citeam ziarul şcolii în anii precedenţi simţeam nevoia să-l critic aspru. Şi aveam şi de ce. Nu întâmplător interesul de a citi (darmite de a cumpăra) „Gojdiştii“ a fost aşa de slab. Pentru că liceul nostru se vrea ceea ce se vrea, mereu am socotit că ziarul şcolii trebuie să fie pe măsură. Chiar dacă e o banală foaie „de informare“, întotdeauna s-a pornit cu ambiţia să fie mai mult decât atât – un ziar. Şi un ziar adevărat trebuie să se încadreze în anumite rigori. Nu tocmai o treabă uşoară pentru elevii liceului nostru. În trecut n-am reuşit să impulsionez ziarul spre o direcţie pe care o consider bună, dar, acum că am acceptat rolul de a coordona editarea lui, sunt încrezător (deşi am fost iniţial sceptic) că voi face din el unul demn de lecturat.

Acum îmi cunoaşteţi scopurile. Printre altele, vreau să arăt că, în timp, nu e greu să iei ceva ce suferă calitativ şi să-l transformi într-un lucru bun. Iar profesorilor noştri le transmit un mesaj: dacă îi prindeţi pe elevi că citesc acest ziar în ora dumneavoastră, nu-i pedepsiţi prea aspru.