Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Un sat din comuna Ţeţchea, judeţul Bihor a găzduit un eveniment fabulos: incendiul apocaliptic.

Ce-mi plac ştiriştii cu titlurile lor…

Păi daţi-mi 9!

Ce mult îmi place când un profesor sau o profesoară îmi zice: “Alex, nu pot să-ţi dau 10 pe asta”. E de parcă ceva îi împiedică să pună pixul pe hârtia catalogului. Io expresie foarte originală şi întotdeauna o zic pe un ton de fals regret, ca să se înţeleagă că ei ar vrea să dea 10le dar pur şi simplu, din cauza mea şi a prestaţiei mele superficiale, nu pot, nu îi lasă anii de experienţă pedagogică. Mie mereu îmi vine să zic “da ştiu”. Ceva de genu că nici eu nu aş putea să îmi dau 10 pe asta, nici n-a fost intenţia mea să iau 10. Ar fi tare dacă profesorii (asta e dumă veche, dar totuşi) ar zice direct, după ce se uită peste lucrare sau whatever, “na dă-ţi notă!”, aia ar fi ceva.

Nu că nu vreau, nu pot, tremură mâna prea tare. Este un fel de rătăcire în savanele africane: ştiu că mor dacă nu mănânc, ştiu că acea carne din piciorul iguanei putrefacte (sau din larva aia albă) e plină de proteine şi vreau să supravieţuiesc dar, frate, pur şi simplu nu pot!

Asta mă duce cu gândul la faza cu motivatul absenţelor sau trecerea notei în carnet: păi are dirigintele destulă pastă-n pix, nu?

Pe lângă Death Fest 3, de care ştiţi, vă mai informez de un concert al trupei Compact, care va avea loc sâmbăta asta în Blue Monday. Alte detalii nu ştiu. În schimb ştiu de altceva.

Joi 12 februarie 2009 ora 19, la Sala Teatrului Arcadia Oradea are loc un concert al trupei Riff. Un show de două ore cu piese de pe noul disc Ambuscada, dar şi cu hiturile grupului: Poveste lor, Nerostitele cuvinte, Ana Maria, În loc de bun rămas, Primii paşi, Doi străini, Cercul vieţii, piese ce au încântat publicul în cele peste 3000 de concerte susţinute în ţară şi în Europa. Ştiţi careva de trupa asta? Dacă nu, uite aici un clip cu ei. Sunt din Sibiu şi cântă un rock clasic de-ăla românesc. Pe tobar (Lucian Fabro) poate l-aţi văzut când a cântat Statuar anul trecut la cetate şi în centru. Recomand.

“Nu te doare carnea.” zise tatăl tânăr către copilul lui aflat în lacrimi pe scaunul de dentist. Vrea să ducă nervii acasă…

Ce-mi place la dentist când dau de copii din ăştia! E aşa de inspirant! Când auzi acele strigăte şi scâncete şi istericale demne de invidia regizorilor de filme horror, e atât de pătrunzător, pe mine unul mă duce cu gândul la chestii foarte deep. Şi e şi amuzant, gândind că totul e cauzat de frica de durere a copiilor şi ştiind că oricum nu păţesc nimic rău, ba dimpotrivă. Apoi când vezi cât de calmi sunt ceilalţi care stau şi aşteaptă rândul lor la “tortură”… eh, aşa scene numai la dentist se petrec, iar eu când am rarul noroc să fiu martor la una, o savurez din plin. Chiar îmi face plăcere să aştept mai mult, până “chinul” se termină. Nu, nu sunt sadic.

De ce când n-am timp, am chef de poezie, şi când am timp nu?

Duma următoare a apărut de câteva zile şi prin ziare. E motivul pentru care Naţional TV a luat o amendă grasă. E prea tare, must-see, so în caz că n-o ştiţi daţi play.

Sunt tare, am luat locul 2 (sau 3 dac-o luăm alfabetic) la olimpiada de engleză pe judeţ, ca şi la locală, de altfel. Mi-am făcut nervi azi dimineaţă degeaba. Deja îmi imaginez la finalul anului cum o să-mi dea directorul diploma în faţa întregii şcoli şi o să trebuiască să pozez împreună cu restul olimpicilor, bleah. Nu mă puneţi să explic de ce, dar imaginea respectivă mă deprimă la extrem.

Vineri am fost în liceul Eminescu din Oradea, aşa într-o vizită. Nu fusesem niciodată în curte la ei, acum am avut ocazia să respir “aer de eminescu” pe un frig afară de-ţi îngheaţă sângele. Erau doar câţiva elevi pe acolo, ieşiţi să fumeze. Am ajuns la concluzia că, mai ales de când s-a renovat, Gojdu arată mult mai puţin comunist decât Emi. Nu numai atât, dar curtea lor e şi mai mică şi mai tristă. În fine, îmi făceam griji cum mă va lăsa “agentul de pază” să intru. În pauza mare era şi avea nişte dume cu o clasă întreagă care voiau să iasă şi nu-i lăsa, aşa că am trecut pe lângă el fără probleme. La ieşire a întins mâna să dea noroc, deşi habar nu avea cine eram. Mi-a plăcut faza cu peretele pe care îşi sting cu toţii ţigările. N-au treabă, ăştia din Emi cu fumatul. Oriunde în curte trag pipe la greu, nu se sinchisesc de nimeni şi nimic. S-au emancipat fain.

Ce ciudat e liceu Mişu Babanu cu scaunele lor de plastic, din alea de terasă…

Axa Valahă şi Ribcage prezintă DEATH FEST, ediţia a III-a, marţi, 3 februarie 2009, ora 19.30, în Student’s Place pe Universităţii nr 1. Cap de afiş sunt nemţi, Ultrawurscht, iar biletul va costa 18 lei.