Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Nu există melodii cunoscute cu 19. :(

De aceea nu mai fac ziarul şcolii.

Adică îmi pierd din timpul meu pe el (şi nu puţin) iar tot ceea ce primesc sunt critici negative fără rost. Profesoara coordonatoare îmi rescrie editorialele şi pune toată munca în cârca mea. Colegii de redacţie (care au rămas), cu o excepţie, sunt incapabili: unul nu ştie ce-s alea diacritice, altul pune în pagină cu numele toate aiurea şi mai nou una (adusă de profesoară) nu ştie limba română (“be-neficiezi”, “exemplele pot fi faimoase”). Eu sunt singurul care mişcă acest ziar şi eu fac peste 50% din munca pentru el de fiecare dată, eu sunt singurul din şcoală capabil s-o facă cât de cât bine (de fapt, singurul care s-a încumetat). Cu toate astea, tot eu sunt criticat, tot vina mea e pentru orice prostie neînsemnată, tot pe mine mă întreabă toţi când iese ziaru şi tot de mine îşi bate lumea joc mai nou, zicând că e ziarul “Drăganul” sau ceva de genu ăsta. Nu, aşa nu se mai poate. Pe lângă tot rahatul pe care îl înghit pentru acest ziar (de la elevi şi profesori), pur şi simplu nu mai am timp să le fac eu pe toate, să umblu în pauze, să mă rog de alţii să scrie, să scriu eu mult şi aşa mai departe. Am mult prea multe pe cap.

Săptămâna asta (dacă nu azi) apare ultimul număr al ziarului şcolii, Gojdiştii, sub oblânduirea mea.

Ok, apreciez întru totul ideea campaniei de combatere a cerşetoriei. Ce-am văzut azi însă m-a şocat. Bine, hai nu şocat, dar vreau să vedeţi ironia situaţiei. Am fost persiflat când mergeam şi eu ca tot omu, proaspăt evadat pentru o zi de la şcoală, cu un coleg prin parcul 1 Decembrie. Încercam să povestesc şi eu o dumă, când văd un grup mare de copii aşa de grădiniţă/clasa întâia alergând de colo-colo. Unul vine la noi cu o hârtie în mână să ne-o dea. Era cu asta:

Îl gonesc, dar după 10 secunde vine altu. Băi şi numa mă trezesc că sunt alergat de ţânci prin parc să-mi dea pliant. Îi tot alungam nervos că nu-mi pot termina de povestit duma şi au ajuns să mă înjure. Nişte prunci abia ieşiţi din găoace mă înjurau aşa… magistral. Deci închipuie-ţi: cerşetorii se iau cu mâna întinsă după tine, te irită şi te calcă pe nervi cu stăruinţele lor, lasă apoi mâna jos şi te blastămă. Acuma, copii care sunt împotriva cerşetoriei, se iau după tine, te fugăresc cu mâna întinsă, afişează zâmbete enervanto-inistente, bâzâind ca nişte ţânţari, şi când îi alungi, se răcoresc înjurându-te.

Ce-am rezolvat, domnilor?

Şi acum revenind la mine, trebuie să spun că fu fain aseară la radio, o experienţă plăcută. Acuma sunt curios în legătură cu mulţi dintre cunoscuţii mei cum s-ar descurca live la radio, că-i interesant.

Iată că a început azi şi Primăvara Poeţilor, un festival foarte interesant, pentru mine cel puţin. La deschidere n-am fost, ci am prins doar lansarea volumului Mansarda cu vitralii a poetului Gheorghe Vidican.

Iar mâine va fi iar interesant că voi participa la întâlnirea poeţilor cu elevii Gojdu (liceului meu). Va avea loc la ora 13 în amfiteatru. Dar şi mai interesantă va fi participarea mea la niscai emisiune la Radio Maria (Librăria radio cu Laura Chirilă) tot mâine, de la ora 20. E post de radio pentru papistaşi şi sunt sigur că foarte puţină lume ştie de el, dar în fine. Voi fi cu celilalţi 3 mari membrii ai clubului de poezie Sala 07. Să mă ascultaţi online.

Taicămeu se uită la poze cu colege (de-a doişpea). Prima poză: “săraca”.

Şi MTV România (deşi dedică acest weekend hip-hopului românesc) e de-a dreptul jenant dacă a ajuns să difuzeze teleshopping. Canal de muzică, marele MTV, dă teleshopping.

Şi mai tragicomic însă e ce mi s-a întâmplat vineri când am fost la Vodafone Shop. Sigur că, neînţelegând de unde până unde am avut cost suplimentar de peste 3 euro, a fost necesar să mă orientez pentru o factură detaliată, cu toate apelurile. În magazin un singur angajat era prezent la unul din cele trei posturi, în fine. Mergem la el şi o las pe maicămea să vorbească cu dânsul, fiind cea cu iniţiativa. Totul ok deşi se vedea că băiatu cam habar nu avea cum să-şi facă treaba. Asta până l-a pus maicămea să explice de ce am costul acela suplimentar. Atunci chiar nu mai ştia ce să zică şi a început să tragă de timp căutând prin calculator degeaba, uitându-se la ceas şi dând explicaţii aiurea. I-a venit ideea să spună că în abonamentul meu intră 25 de minute naţionale, dar că aceste minute sunt valabile în alte reţele decât Vodafone, şi astfel de acolo mi se trage costul suplimentar. Deci practic minutele naţionale nu acoperă şi reţeaua Vodafone. O mare minciună. Dar cică aşa e abonamentul meu. Şi maicămea îşi dă seama că nu are sens ce spune, mai ales că abonamentul ei e la fel, şi ea nu are probleme cu aşa zisele astea minute naţionale care nu acoperă şi Vodafone. Dar nu, ăla îşi menţine minciuna că aşa e abonamentul meu.

Maicămea: Dar Vodafone nu e reţea naţională?
Răspuns: Vodafone e Vodafone.

Deci da, la replica asta am pufnit în râs, iar mortul de foame de angajat chiar n-o mai ştiut ce să zică. Ce să facă băiatu? “Sunaţi la steluţădoidoidoi” zice el, “că vă lămuresc ei”. Tati, hai să fim serioşi. Nici nu vreau să încep să descriu ce tâmpenie totală e *222.

Absolut penibil pentru un angajat de mare companie să se comporte aşa şi să fie chiar atât de habarnist. Pe mine unul m-a amuzat prostia sa, provoacă milă aproape. Cât despre problema mea cu abonamentul, mi-am dat seama uşor pe factura detaliată că am vorbit prea mult la telefon şi asta e.

Azi am fost să-mi plătesc abonamentul RDS/RCS la punctul de plată din centrul civic. Şi, deşi ştiu că e de ceva vreme acolo, abia acum am băgat în seamă un aspect. În faţa fiecărui ghişeu la distanţă un metru se află câte un sticker albastru lipit pe podea numit linia de discreţie. Şi pe el scrie că te roagă să n-o depăşeşti când stai la coadă.

Mie mi se pare o chestie foarte tare, chiar dacă n-ar fi necesară pentru un loc unde oamenii plătesc abonamente. Nu prea ai lucruri personale de discutat cu femeile de acolo într-un asemenea loc. Chiar şi aşa, e frumos să ştii că, odată ajuns la ghişeu, cel din spatele tău nu îţi suflă în ceafă, ba păstrează o distanţă încât să nu audă ce vorbeşti cu tanti. Poate ai o dumă cu ea, cine ştie, sau poate cel din spate e un hoţ sau traficant de carne care vrea să afle unde locuieşti. Dacă e aşa, el nu aude când spui adresa la ghişeu, numai tanti o află. Şi tanti e discretă. Îmi place chestia cu discreţia, iaca totuşi un lucru bun la erdeeşu ăsta.

Concertul din Break club anunţat aici pentru data de 20 martie s-a anulat!! Respectivul club nu mai e deschis, astfel că nu se mai poate organiza nici un eveniment acolo, din păcate.