Alex TG – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

E ceva concurs. Adică e un concurs de iPod şi îţi dai seama că mi-ar plăcea enorm să câştig.

De ce? Am un mp3 player de vreo 4 ani, de pe vremea când era mare lucru să ai mp3 player. Ce, nici nu se ştia de iPoduri pe atunci şi abia se găseau la magazine de calculatoare articole în acest gen. Şi scumpe. Un Teac jerpelit, de 512 mega amărâţi, care abia merge şi mănâncă baterii cu mare uşurinţă. Trebuie tratat mai ca pe o Dacie veche, că altfel se închide, deci e foarte nasol de folosit. Nu l-am schimbat, ci doar am stat şi am observat cum toată lumea din jur îşi ia mp3 playere mai bune sau, ce să mai zic, iPoduri. În aşa ceva nu am fiţe, eu unul nu am pretenţii de iPod Touch, pentru mine contează doar ca muzica să meargă.

Din cei 60 de giga de muzică de pe hard, plus cele 16 dvduri pline doar cu mp3uri de toate genurile, aş pune spre portabil o grămadă. Mi-aş reactualiza playlistul des şi… da. Vreau iPod.

Acum că am întocmit condiţiile pentru a participa în concurs, mai bun link spre blogul respectiv şi vă las.

Ce-mi place clipul de mai jos. Ce e din bucătărie cu C?

Sunt la jumate cu o pizza foarte bună pe care am comandat-o acasă. Şi am rămas uimit şi foarte plăcut surprins de prestaţia ăstora de la Don Giovanni Pizza Service. Am sunat, am vorbit cu un tip politicos şi mi-am comandat o pizza. 40 de minute durează, zise el. După 32 de minute, un creţ cu ochelari e în faţa uşii mele cu pizza în mână! Jos pălăria.

N-am mai auzit de aşa promptitudine de la nici una din firmele care livrează mâncare acasă. Mă bucur că am ajuns ca oraş să avem aşa ceva. Dacă era şi ketchupul picant, cum am zis, era perfect.

Odată cu sărbătorile acestea şi cu lansarea pe net al noului videoclip marca Truda, vreau să fac un anunţ.

Este vorba despre al doilea concert pe care îl coorganizez, un eveniment muzical deosebit, cum nu a mai văzut Oradea până acum. Aşadar, joi pe data de 14 mai la Students Place, sunteţi invitaţi la concert cu trupele Nanowar Of Steel (Roma) şi Truda (Cluj). Chiar aşa, cea mai tru formaţie de metal, singura care chiar a omorât un dragon, vine la Oradea. Ascultaţi nişte Nanowar aici.

Intrarea va fi la 15 lei, iar băutura la bar. Alte detalii în curând.

Sau lămâie, cum i se mai spune. Azi se face un an de când mi-am trecut examenul de conducere şi am primit dreptul de a şofa (din prima). Trebuie să iau permisul şi să-i dau un pupic, că doar în el zâmbesc la cei care-mi cer buletinul atunci când au impresia că nu-mi merit berea.

Da, îmi amintesc şi acum ziua de acum un an. Cum m-am trezit devreme şi, cu emoţie, am mers la poliţie şi am aşteptat în ploaie parcă la nesfârşit. N-am fost chemat din prima aşa că am fost la un ceai. Apoi în tura a doua am intrat şi am luat sala cu 25 de puncte din 26. Nici n-am observat că se făcuse frumos afară că eu eram cu morcovu înainte de proba practică. Vreo zece minute l-am dus pe domnu poliţist pe tot felul de străduţe, asta după ce trecuse pe una cam fraieră (era să şi ia o oglindă). Pentru mine a fost uşor şi mi-a scăzut 7 puncte doar de formă. Normal că nu era vina mea că a trebuit să stau mult la stop, dacă nu mă lăsa nimeni să ies. Oricum nu mai conta asta, eram cu examenul luat şi… ce mai. Iată-mă cu un an mai târziu, chiar dacă fără maşină, mândru deţinător al permisului de conducere.

Şi nu mai sunt un începător!

Uite că cică n-am mai scris nimic de o săptămână. Lumea a izbucnit după vestea cu parcul din şanţul cetăţii, că s-a deschis acuma, freshly amenajat. Şi cred că până la urmă şi eu mă număr prin lumea respectivă, cu excepţia că eu n-am făcut poze să le postez şi nici n-am scris pe blog despre el, până acum. Renovarea şi reinovarea parcului, care trebuia făcută de mult având în vedere ce de bani au circulat pentru asta, s-a finalizat pe o parte a şanţului. E indeed, cum ziceau şi babele grase unguroaice pe TVS, foarte frumos. Păcat că nu ai voie cu bicicleta, nu prea înţeleg de ce.

Cu vremea bună am zis să profit şi eu şi să fac o plimbare chillaxată prin parc şi… mi-a plăcut. E bine că avem şi noi ceva frumos pentru turişti să se tragă în pozici, în afară de statuia lui Mişu Viteazu (căreia abia azi am aflat că, popular, i se spune “coaie”) şi biserica cu lună.