Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Sunt foarte obosit. Tocmai m-am întors din Cluj şi se pare că n-am ce face acolo până luni. Am fost anunţat la deschiderea oficială că nu se ţine nimic săptămâna asta din motive strict tehnice. Şi au pus accentul pe strict.

A da, deschiderea. A fost destul de interesant că mi-am văzut pe câţiva dintre viitorii profesori, oameni bine pregătiţi, autori. Am constatat că am o grămadă de colege drăguţe şi simpatice (cel puţin în aparenţă) şi sunt un pic entuziast. N-a durat foarte mult aşa-zisa festivitate în amfiteatrul plin, chiar dacă a fost în parte orientată spre aducerea în faţa bobocilor a unor cărţi de specialitate, toate scoase la editura Tritonic, cu directorul acesteia s-o facă.

Vreau să-mi cer scuze că am omis ieri, în graba mea să anunţ un fapt foarte important. Lansările de carte din Gojdu, respectiv Eminescu, vor avea loc mâine, de la aceleaşi ore cum fusese stabilit anterior. Schimbarea este cauzată de probleme legate de… ce să spun – nu de mine. Sper să iasă bine.

În rest v-aş spune mai multe dar sunt tare obosit. Vă zic doar de ediţia de azi a cenaclului de la bibliotecă, unde a fost invitat Claudiu Komartin. S-a dezbătut cu distinsul autor probleme de poezie contemporană, multe aspecte fiind reflectate la el. Multe râsete şi discuţii aprinse legate de vulgaritatea în literatură şi despre cultul mizerabilismului practicat de majoritatea scriitorilor postcomunismului românesc.

Vă scriu live din zona strada Horea, Cluj, după o zi de plimbat prin mirificul oraş care-mi va fi home în următorii ani. Mi-am găsit cazare, în sfârşit, dar e muuult de lucru acolo. Am intrat chiar în momentul în care se mutau fostele chiriaşe. Vă spun că mai mare dezordine şi mizerie n-am văzut nicăieri niciunde. Erau iPoduri pe jos frate, era să calc pe unu. Şi chiloţi, cărţi, pixuri. Anyway, cu nişte mutări şi schimbări, redecorări serioase, vom face din acel loc un crib de bairam din ăla frumos.

Zic vom pentru că am să locuiesc împreună cu megabloggerul Andr3i care e aici alături de mine şi tot bagă comentarii de măgar cum că n-am trafic.

De asemenea, tot trage de mine că trebuie să mergem că avem treabă, chestii de rezolvat. Oricum sunt norocos să fi apucat să bloghez astăzi, fiind fără net în partea asta. Mulţam lui JJ cu al lui lectop.

Mi-e ciudă că nu am voinţa să scriu ca un blogger profesionist. Voiam să scriu un articol elaborat despre sâni dar deocamdată îl ţin pe hold până o să am chef.

La ştiri zice că studenţii au început cursurile. Ciudat că eu toată ziua am stat acasă. Festivitatea de deschidere la facultatea mea are loc abia mâine. Apropo de ştiri, nu ştiam că există cuvântul photoshopat.

Anyway, despre ce să aberez astăzi? Despre timp, idealism, sensul existenţei, găsirea sinelui, aşteptarea noului, extazul inexplicabil de moment, zâmbetul unui necunoscut, o frunză care îţi cade în păr? Nu e uşor să scrii câte o postare pe zi şi să şi fie ceva demn de citit. Vezi articolul cu ţânţarul.

Nu, vă las mai bine cu o melodie genială, interpretată genial şi cu câte un solo, de chitară şi de voce, genial fiecare.

Creţu a mai scris câte ceva despre lansarea de la primărie aici, şi sper că în curând se vor putea viziona şi poze de la eveniment. Şi dacă v-aţi întrebat de ce am folosit expresia de lansare mare în titlurile postărilor anterioare, ei bine vă spun că e din cauza faptului că vor mai avea loc încă şi nişte lansări mici. Două confirmate până acum, ambele miercuri. Una se va desfăşura la liceul Gojdul la ora 11 în amfiteatru, iar cealaltă la Eminescu la ora 13 în sala festivă (cred). Dacă sunteţi elevi acolo, scoateţi-vă de la ore şi veniţi să ne vedeţi. Merită mai ales pentru că de astă dată vom avea un invitat cu totul şi cu totul special, şi anume poetul Claudiu Komartin.

De asemenea, mai vreau să anunţ că de acum înainte, deoarece stăm rău cu distribuţia (yeey Brumar), cartea noastră va putea fi comandată de pe internet, în orice fel puteţi da de noi. Sugerez să daţi click pe contact direct în meniul din dreapta. Preţul unei cărţi va fi de 12 lei plus cheltuiala de transport.

Acestea fiind spuse, am să revin la savurarea acestei duminici megamiştoace. Norock.

Asta pentru că e sâmbătă şi că e ziua care reprezintă începutul uitării unei cărţi undeva, printre altele mai vechi, deja uitate.

Wow, prima mea postare de pe laptop!

Aşadar a fost marea lansare. Şi a fost foarte bine. În primul rând, auditoriul a fost foarte numeros şi asta m-a bucurat. Mulţi s-au bucurat alături de noi şi asta m-a bucurat. Apoi, Dorel Tifor, Marius Miheţ şi Mihai Vieru au vorbit foarte frumos despre noi şi iniţiativa noastră, despre poezia noastră. Apoi, am reuşit să prestăm un show unde lumea să se simtă bine. Am avut nişte gustări foarte bune, mult lăudate (n-am apucat să gust :( ). Şi am vândut bine cartea.

Mulţumesc tuturor celor care au participat. Urări de rău doar la cei de la Antena 1. Impresii personale n-am să dezvălui încă, decât că sunt foarte mulţumit şi bucuros că am reuşit să aduc poezia mea către un public sub forma în care trebuie să fie o poezie de calitate: sub formă de carte.

articol publicat pe blogul Sala 07

Aseară, la radio Maria, am discutat puţin despre volumul nostru şi lansarea lui care urmează vineri. Una din întrebările Laurei Chirilă, gazda emisiunii, a fost legată de drumul către lansare, cum a fost el. Răspunsul l-a dat Creţu, cum că a fost greu şi am întâmpinat multe probleme, ceea ce a dus la amânarea lansării cu luni de zile.

Primul gând al meu, auzind întrebarea, a fost că drumul acesta către scoaterea la lumină a micii cărţi a fost ca orice drum din România: anevoios şi plin de gropi. “Gropi” pe care le-am suportat prin compromis şi multă răbdare. Pentru că e foarte greu să scoţi o carte în ţara asta şi într-o perioadă ca asta (a naibii criză). Editorii sunt interesaţi numai să îşi scoată banii, iar calitatea produsului scade. Munca de tehnoredactare şi tipărire se face greoi, cu multe erori, iar comunicarea dintre editură şi autor este lacunară.

Cred că nu e nici o carte scoasă în România, în primă ediţie, care nu conţine greşeli. Tehnoredactorii adesea pun textele în pagină eronat, iar corectorii nu sunt atenţi la detalii care pot fi uneori importante. Ca să nu mai vorbesc de promovarea cărţii, dacă există una. Căci în asta există multe exemple de cazuri care pot fi date. Şi nu numai atât, dar chiar şi la tipar se greşeşte câteodată.

Noi nu am scăpat. În cartea noastră, Mitru are, de exemplu, două poezii mixate într-una singură. Un ochi atent îşi dă seama. Mai rău, după tipărire, cei de la editură şi-au dat seama că lipseşte o pagină. Pagina 98 era goală. O poezie de-a mea (şi cu desen) lipsea! A naibii treabă! Şi au venit cu soluţia de a o lăsa aşa, ca opţiune, iar apoi să facem noi ceva deosebit cu ea, manual. Normal că n-am fost de acord şi s-a făcut apoi printarea corectă a paginii pe fiecare din cele 495 de exemplare, că 5 ni le-au trimis aşa, fără următoarea poezie: