Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

1. S-a votat în senat ca ziua de 24 ianuarie, când Principatele s-au unit sub Cuza, să fie zi nelucrătoare legală.

2. Priviţi această poză făcută în Ruli, cimitirul din Oradea. Demnă de cocalari.com aş zice eu.

3. Şi priviţi şi acest videoclip după o idee extrem de faină şi foarte bine pusă în practică:

Daţi click pentru a putea citi şi râde la una dintre comic-urile cu Aurelian:

Her name is Roberta Paulson

Ştiţi cand ascultaţi din întâmplare sau nu ştirile la radio? Sau chiar la TV? Şi când unul dintre prezentatori se bâlbâie sau se încurcă? În cazul TV poate să şi ajungă la cârcotaşi şi nu prea ştiu cum e, dar ştiu din experienţă că la radio când prezentatorul greşeşte, în cam 50% dintre cazuri nu e vina lui. Dar tot el este ăla blamat, miştocărit sau chiar înjurat uneori.

E vina celor care scriu textul şi, într-adevăr se întâmplă des să mai strecori o greşeală într-un text de 3 pagini sau mai mult pe care le scrii cu 20 de minute înainte să înceapă ştirile şi pe care nu-l reciteşti după aceea. Sau, mai rău, când ştirile sunt scrise de persoane diferite: una face un reportaj, alta sportul, alta vremea şi aşa mai departe. Se gândesc toţi că anumite cuvinte sau o frază de 5 rânduri nu e ok? Iar când lipsesc diacritice, sau sunt greşeli de grabă la tastatură şi rămân acolo când intrii în direct, tu, ca prezentator, ai mari sanse să greşeşti ceva, să te bâlbâi. Dacă citeşti din ecran şi ştirea se întinde pe mai multe pagini, tu trebuie să dai scroll în jos în timp ce vorbeşti, e stresant, poţi greşi foarte uşor.

Aşa că trebuie să ne învăţăm să nu dăm tot timpul vina pe prezentatori, ăia se concentrează să vorbească cât mai corect, rapid şi cu intonaţie corespunzătoare. Nu au timp să gândească ce citesc şi să corecteze în cap greşelile redactorilor, ei citesc mecanic. Şi recunosc că şi eu fac asta, blamez pe prezentator când îl aud că spune aiureli sau se bâlbâlbâl, dar nu e ok.

Acuma off-topic, vâd mai nou că a devenit o modă să fii anti Facebook. Deci cum să mai fiu atunci, dacă orice fac, sunt într-o modă?

Tocmai m-am întors de la UBB Radio unde am dat, pentru prima dată, ştirile în duet. Co-anchor-a mea este Teo Marian şi m-am simţit un pic eclipsat de debitul ei verbal. Oricum, a fost tare, nu m-am prea încurcat şi, de acum, în fiecare luni şi marţi voi face jurnalul de seară de la UBB Radio alături de ea (pe lângă ştirile de la 13 pe care le fac singur) ceea ce este foarte ok.

Acum mai bine de o săptămână am fost abordat de o tipă în Iulius Mall, care s-a oferit să-mi facă un test, să-mi zică câtă grăsime am în corp şi din alea. Foarte amabilă, recunosc, am acceptat din curiozitate ca să văd despre mine şi ca să văd dacă e pe bune ce am citit din cărţile alea despre comunicare verbală şi non verbală. Că erau tot felul de studii, de exemplu cu atingerea pe umăr (ceea ce tipa a şi făcut, era bine instruită), care se dovedeşte că funcţionează când vrei să abordezi o persoană străină. Aşa şi femeia m-a cântărit, m-a întrebat de înălţime, vârstă, şcoală, m-a pus să folosesc un aparat ciudat care îmi scana bustul, toate bune şi frumoase. La final mi-a zis nişte chestii pe care oricum le ştiam şi mi-a dat duma că voi beneficia, dacă vreau, de o consultaţie gratuită la cabinetul lor de HerbaLife, făcută de un specialist. Mi-a luat date de contact şi a zis că voi fi sunat. Ei bine, n-am fost sunat, lucru care mi se pare cam gay.

Că tot ziceam de radio, mai nou activez la un alt post, unul foarte nou, tot online, coordonat de nişte colegi, numit Radio Traumweber. Este un radio de discuţii tari şi muzică inteligentă şi poate fi ascultat aici. Emisiunea mea va fi emisă în fiecare miercuri de la ora 21 (cel puţin deocamdată aşa e stabilit), un lucru foarte ok. Ceea ce e dubios însă este că nu m-am hotărât între a o dedica muzicii rock/metal sau hip-hop. Sfaturi?

Părinţii mei au trecut prin Cluj şi mi-au cerut să le sugerez un restaurant bun. Nu prea ştiu eu restaurante, dar cum se tot face reclamă şi n-am fost niciodată, le-am recomandat Casa Ardeleană. Duşi acolo, au comandat nişte clătite cu brânză şi… surpriză: brânza era stricată. Ce scuze să-şi mai ceară ospătarul la o fază ca asta? E prea de tot. Foarte gay.

Am avut parte de un weekend fain că doar am mers pe acasă, la Oradea. Fu foarte ok. Am fost prin cimitir la o plimbare şi apoi în Columbus, unde, apropo, să nu beţi ciocolată caldă. E gay că, pe lângă că e 7 lei, are gust de lapte cu cacao, parcă fiert şi apoi servit aşa într-un bol (ca să pară mult).

Noul club orădean Vault 42 a organizat, vineri şi sâmbătă, câte un party cu promoţie 2+1 la bere. Suna bine ideea cu muzică bună şi bere ieftină, iar băieţii au făcut şi afişe, dar când am fost acolo sâmbătă… a fost cam gol. Am ajuns la 9 şi erau vreo trei mese ocupate, iar când am plecat nici jumate din scaune nu erau folosite, deci… cam gay din păcate.

A fost aseară cântare cu suedezii care umblă pe scenele unor cluburi din România în aceste 3 zile sub numele de Dorena. Am mai scris, am mai avertizat despre acest eveniment care, acum că s-a consumat, pot să spun că a fost peste aşteptări.

Dorena a dat publicului clujean ceea ce orice trupă de post-rock trebuie să dea: feeling, contemplare, moţiune, peisaj. Cei 5 tineri au dat dovadă că ştiu şi pot face asta, uzând de mult talent, de ale lor 3 chitări, bass, tobe şi o mulţime de efecte pe ele. Iar publicul a reacţionat pe măsură. Deşi cu 5 minute înainte începerii concertului sala era aproape goală, spaţiul din faţa scenei s-a umplut rapid. Oamenii aflaţi acolo au trăit muzica timp de mai bine de o oră, şi cu un bis binemeritat. În final, mulţimea a aplaudat circa două minute în continuu, cu toţii plăcut impresionaţi şi parcă nesătui de piesele suedezilor.

Formaţia s-a înfiinţat în 2007, iniţial cântând screamo. Au schimbat ulterior pe post-rock cu influenţe de synthpop şi indie rock şi au scos astfel două CD-uri bine apreciate de fanii genului, bine notate de critici.

Mă prea bucur că am fost şi eu acolo aseară. Poze sunt pe ClujLife. Mai rar un concert aşa epic.