Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Toată lumea face topuri acuma pe sfârșit de 2010. Eu nu fac nici un top că mi-e greu să mă uit înapoi la ce a fost anul acesta, când viitorul vine atât de rapid. Pe bune, viața se mișcă, pentru mine, într-un ritm din ce în ce mai alert și nu prea am timp să stau și să visez. De obicei asta face lumea la sfârșit de an: bilanțuri și planuri de viitor. Eu le las baltă de această dată. Viitorul este prezent acum (vorba celor din 2012).

Ne vedem peste câteva ore în alt an, aceiași oameni pe același drum, mergând mai departe. La mulți ani.

Am discutat şi la şcoală despre cum ajunge moda să ne definească, să ne schimbe comportamental. Să ne schimbe ca persoane până la urmă pentru că ne afectează întreg procesul decizonal de la ce am visat noaptea, la ce pofte avem, la în ce credem şi în final până la ce cumpărăm. Dar voi v-aţi gândit vreodată cât de departe se duce chestia asta? De exemplu, de ce ne plac fetele suple? De ce acum câteva sute de ani ne plăceau fetele grăsuţe şi acum ne plac doar alea suple? Că aşa ne dictează moda. De la Barbie până la bannerul de la intrare în oraş care ne spune despre reducerile de sezon la mall. Şi avem ca rezultat milioane de fete şi femei care nu doar că suferă pentru că natura nu le-a facut suple, cu fund rotund şi sâni mari, dar şi dau o grămadă de bani ca să slăbească. De ce toate fetele au placă de întins? De ce au ajuns să refuze să iasă afară, la şcoală, dacă nu îşi pot întinde părul (proces care nu numai că dezindividualizează dar e şi dăunător pentru păr)? De ce ajung mai nou să-şi pună părul pe masa de călcat haine dacă nu le merge placa?! Că aşa le dictează moda. Exemplele pot continua la infinit. Ideea e aceeaşi: suntem nişte marionete cu toţii, dependenţi de modă. Şi e din ce în ce mai rău. Nu faci parte din curent – te excludem. Te facem un freak şi râdem de tine. Dar poţi fi anti. Şi asta e o modă.

Ce fac reclamele ca să ne rămână în cap? Sau… pe retină?

Vă relatez pe scurt impresiile mele de după Social Media Summit, ediţia de la Cluj. Organizarea (revista Biz) a fost excelentă: sala a fost aranjată frumos, scena la fel, ecrane de proiector sau LCD-uri grămadă (astfel încât să vadă toată lumea prezentările), protocol de lux. Câteva întârzieri, prelungiri şi zgomotele ocazionale de alarmă (Nokia e de vină cu telefoanele lor expuse) au fost singurele (foarte mici) neajunsuri.

În mare mi-a plăcut, am avut ocazia să învăţ o grămadă de lucruri noi, utile şi interesante, în domeniul meu şi nu numai. Dar nu au lipsit şi dezamăgirile. Cea mai slăbuţă parte a evenimentului a fost chiar prima. Să clarificăm: totul a fost împărţit în trei sesiuni de câte o oră şi jumătate, timp în care speakeri de calibru se desfăşurau în jurul temei de social media. Cum spuneam, la început am fost dezamăgit de prezentările celor de la BCR şi BT care, şi ei admit asta într-o mică măsură, nu prea au habar ce înseamnă social media, care-i sunt avantajele şi dezavantajele şi, în consecinţă, o folosesc prea puţin. De exemplu, banca oamenilor întreprinzători are o echipă de doar 7 persoane care se ocupă de comunicare. Faţă de Ursus, care are aproape 40 de oameni care sunt, în plus, ajutaţi de o agenţie din Londra. Da, prezentarea lui Grant McKenzie a fost una din cele mai reuşite, cea în care am aflat puţin din cum lucrează profesioniştii dar şi informaţii interesante despre evoluţia brandului Ursus pe internet (uriaşă în acest an) şi mai ales planurile de viitor. În caz că nu ştiaţi, fabrica Ursus se mută din Cluj la Buzău, iar în locul ei se va deschide o berărie unde clienţii vor putea savura specialităţi unice de bere proaspătă nepasteurizată (care rezistă cel mult 3 zile) disponibile numai în câteva locaţii speciale din oraş.

Dezamăgitor a fost şi studiul realizat de GFK România pe companii şi, poate cea mai slabă, prezentarea lui Valentin Deac de la Nokia. În viziunea sa, viitorul social media este definit de mobilitate şi amestec de servicii. Adică să ştie telefonul tău, luându-se după datele GPS, unde şi la ce oră să-ţi recomande să mănânci în oraş. Şi chestii de genul. Nu vreau aşa ceva. Şi legat de asta s-ar putea justifica oarecum şi frica mea de Facebook, lipsa de privacy. Nu vreau să aibă nimeni acces la datele şi preferinţele mele personale în aşa mare hal încăt să poată afla oricine mă are ca friend (sau, mai rău, marketerii) ce şi cum fac eu zi de zi. Chiar şi fără internet pe mobil tot primesc SMS-uri publicitare de la magazine. Dacă asta mă sperie…

Şi apropo de Facebook, că tot ziceam despre el mai devreme pe blog, am aflat ce şi cum se haleşte. În ce sens? Social media se foloseşte de el astăzi fără strategie, mai mult bazat pe intuiţie şi experiment. Chiar dacă există câteva trucuri pe care companiile le folosesc pentru a creşte notorietatea unui brand, nu există o metodologie, un curs logic a cărui eficienţă să fie dovedită. Aşadar, rămâne, pentru omul de rând, ideea de a acţiona conform simţului comun. Trebuie ignorate/blocate funcţiile inutile ale platformei (apropo de asta, unul din cele mai amuzante momente a fost în cadrul prezentării lui Adi Hădean, când unul din slide-urile sale arăta o imagine din Farmville, cu un om mulgând o vacă, însoţită de mesajul “Viaţa e scurtă, nu îţi pierde timpul cu prostii.”) şi interconectată cu blogul şi profilul de twitter. Constanţa e importantă şi mai presus de toate respectul (fără spam, fără cerşit de like-uri sau alte lucruri, fără add-uri la absolut oricine). Învăţămintele sunt mai multe, dar n-am să mai continui. Voiam să mai spun despre prezentările amuzante: a lui Chinezu şi a lui Andrei Crivăţ. Deşi unora nu le-a picat bine şi, într-adevăr, conţinutul a avut de suferit în favoarea umorului, mi s-a părut foarte bună intenţia lor de a mai stârni nişte râsete.

Ca şi concluzie, SMS Cluj m-a învăţat în principal că social media nu este folosită la adevărata ei valoare (cel puţin în România), dar va fi. Şi este important ca, atunci când viitorul ne bate la uşă, să fim pregătiţi. Sau, în alte cuvinte, brb fac facebook.

Joi orădenii au ca temă să halească metale grele la Vault cu Purgatory, Hyleon şi Walking Dead. Este prima apariţie a trupei Walking Dead şi le urez cu ocazia asta multă baftă.

Concertul a fost mutat din motive obiective de accident şi chestii. Se ţine în Abyss numai cu cele două trupe.

Acum o săptămână am halit Norzeatic la Oradea. Din păcate, a venit fără Khidja. Şi a fost dezamăgitor. Nu mă aşteptam să fie muzica bună, dar măcar să facă un pic de show. N-ai treabă. Plus de asta m-au enervat hipsterii din deschidere, cu muzica lor avangardistă care tot ce spune e că nu spune nimic. Am făcut poze.

Astăzi mă duc, în schimb, la lansarea DOC din Cluj. Şi, offtopic, click aici.

Marţi l-am avut, în cadrul unui seminar, pe Dragoş de la Creatica, chemat să ne vorbească despre diferite lucruri elementare în munca de publicitate şi PR. Printre altele, s-a întâmplat să spună la un moment dat exact ce am zis şi eu în diferitele mele discuţii pe această temă: “facebook-ul este un instrument foarte bun, numai că nu ştim să-l folosim”. Am fost acuzat că sunt anti-facebook de câteva ori. Ei bine, nu sunt împotriva sa atâta timp cât îl folosim optim şi eficient în scopuri de informare şi promovare. Sunt împotriva celor care îl iau ca pe un low5™ mai “la modă”. Şi ca să o dovedesc, am să îmi fac, cândva în viitor, şi eu un cont pe facebook, doar că înainte doresc să învăţ la ce e bun şi cum se lucrează cu el la modul serios. De aceea am ales să mă înscriu şi eu pentru a participa la acest summit care va avea loc în Cluj, unde voi avea ocazia să ascult părerile unor specialişti în social media.

Îmi salut, aşadar, colegii, profesorii şi salut şi pe bloggerii pe care îi voi întâlni acolo. Pentru cei care încă nu au invitaţie şi vor sau pur şi simplu sunt interesaţi, click pe poză.