Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Am în această zi pentru voi o surpriză! Un cadou…

Sper ca toți cei care mi-au făcut azi urări să vadă asta. Le mulțumesc. Luați asta și râdeți un pic. Am pregătit de ceva timp o secțiune a blogului, practic un alt blog, blog de dume, de chestii amuzante. Și încerc sa fac update-uri pe el cat mai des.

Așadar, sunt mândru să inaugurez oficial… dume.alexblog.eu

Și, apropo, sloganul de acuma e nașpa rău. Dacă aveți idei pentru un altul, sunt binevenite.

Am și eu o nelămurire. Scurt. De ce naiba folosim cuvantul parking în loc de parcare?

E peste tot în Cluj, pe stradă semnul zice parking, primarul zice parking, presa zice parking, eu zic parking la radio la știri. Ce naiba e cu anglicismul ăsta? Ce nu vă place la parcare? Ce vă supără? E prea simplu și nu e trendy să vorbești simplu? E prea românesc și nu e trendy să fii român sau să vorbești limba română? Sigur, cuvântul parking este în DEX. Dar de ce? De ce?!!

Atât am avut de comentat.

Ochii șateno/căprui pândeau de cealaltă parte a colinei. Știa că trecuse o lună și era decis să nu întârzie. Trei oameni stăteau tăcuți într-o groapă și ascultau Zona Liberă. Lemnul lăcuit strălucea în soarele dimineții, rimele triluiau, păsările nu se așteptau la nimic. Briceagul lui în pantalon stătea ghemuit, pregătit, încordat. Pe la margini tencuiala își mai destindea pielea să respire. Și un singur glonț-ecou fusese destul să-i descleșteze sufletul, să-i curețe spinii de pe picioare. Vocea lui, trecută prin răceli, era azi lăudată. N-avusese decât de stat, toate se vor aduna pe final aglomerat. Va mai trece o lună? Nu. Războiul era ca și câștigat. Facebook era deschis la fiecare eveniment. Sigiliul cutiei de Pringles era în regulă. Iar ochii puteau acum să se odihnească într-un binemeritat rem.