Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Gata, e timpul ca, odată pentru totdeauna, să decidem obiectiv cine este superior și cine e inferior. Prea des am avut asemenea discuții și prea des au rămas fără o concluzie. Ei bine, de data aceasta ne hotărâm irevocabil.

Așa că am luat mai multe puncte de vedere separat, hai sa vedem cine primează…

- dpdv. genetic. În lume sunt mai multe femei decât bărbați pentru că, așa cum gena părului șaten sau a ochilor căprui primează, rari fiind cei blonzi cu ochi albaștrii, gena feminină e mai puternică. În plus, cromozomul specific bărbătesc este legat de mai multe boli și handicapuri comparat cu cazul celălalt. Deci, fără alte discuții și cercetări, dăm +1 la femei.

- dpdv. fizic. Aici e mai complex. Speranța de viață este mai mare la femei, deși se pare că peste vreun secol e posibil să le ajungă bărbații. Oricum, acum este mai mare cu circa 7 ani. Pe de altă parte, putem să ne întrebăm de ce trăiesc femeile mai mult. Poate nu trec prin atâtea greutăți ca bărbații. Testosteronul cauzează creșterea și dezvoltarea mai ușoară a mușchilor, deci dacă o femeie își antrenează corpul la fel de mult ca un bărbat, tot bărbatul va fi mai puternic. Sau, ca s-o punem altfel, dacă castrezi un barbat, își va pierde din tăria mușchilor. Și femeile au un procent mai mare de grăsime. Nici prin mărime nu sunt făcute pentru a fi, fizic, mai puternice. Aici, +1 la bărbați.

- dpdv. psihic. Femeile au memoria mai bună, datorită estrogenului. Nivelul de IQ în medie este egal între sexe. Diferența (și e mare) este că sunt mai mulți bărbați cretini decât femei cretine, dar și mai mulți bărbați genii decât femei genii. În schimb, cu același IQ, femeia poate lucra mai bine decât un bărbat deoarece ea poate face mai multe lucruri deodată și se poate adapta mai ușor. Se știe că bărbații nu se pot concentra să facă activități gen scris și vorbit simultan. Deși bărbații au mai mult țesut al creierului și mai mulți dintre ei sunt mai deștepți. Dar contează în practică? Nu prea. Cu matematica, în prezent (și nu în trecut), avem egalitate între sexe. Dacă bărbații sunt, prin natură, mai agresivi încă nu s-a putut dovedi. Femeile simt majoritatea emoțiilor (o excepție ar fi mândria) mai puternic, și le știu exprima mai bine. Interesant este că până la 18 ani, femeile plâng de 4 ori mai mult decât bărbații. Au și mai multă prolactină (substanță din lacrimi care influențează plânsul). Și nu doar emoțiile, ele simt și durerea mai puternic. Dar sunt mai mulți bărbați internați în spitale psihiatrice (cu puțin, ce-i drept, în Anglia). Deși femeile vor, în medie nu îi depășesc pe bărbați la nivelul de empatie. Însumând toate acestea, mulți autori au ajuns la concluzia că, deocamdată, nu există dovezi cum că diferențele între mințile bărbaților și ale femeilor ar fi chiar semnificative. Deci nu dăm +1 nimănui.

Încinsă-i lupta și cred că ar trebui să luăm o pauză. Până acum avem egalitate. Fiți pe fază pentru partea a doua a articolului, care conține și verdictul.

Aveam 5 ani atunci? Nu știu. Unii spun că își amintesc cum erau încă de la 2-3-4 ani. Nu prea tind să-i cred. Pentru mine copilăria, partea dinainte de școală e alcătuită din frânturi foarte mici și scurte de imagini și sentimente. Vaga imagine a apartamentului, cele două educatoare de la grădiniță, nervii pe care mi-i făceau o verișoară, mușcăturile alteia, sifonăria, parcarea din fața blocului, centrala din spatele lui, gemenele lângă care aveam patul, tubermanele și altele. Din ce îmi storc eu creierii, amintirea mea primă, cea mai departe în trecut pe care o pot găsi, e următoarea.

Mergeam de mână cu mama undeva aproape de trecerile de pietoni din intersecția unde e mica biserică din cartierul Nufărul. Aveam o banană la mine și voiam s-o halesc. Atunci am realizat cu tristețe și dezamăgire că nu știu să desfac o banană. Nu doar că nu știam cum, dar nici nu aveam dexteritatea necesară. Și acest lucru, cred eu, e cel care m-a făcut să-mi dau seama, pentru prima dată în viața mea, cât de mic și de neimportant sunt eu pe acest pământ, cat de efemeri și lipsiți de putere suntem cu toții, până la urmă.

Habar nu am când s-a întâmplat asta și poate vi se pare amuzant, dar pe mine, când mă gândesc la acest episod din memoria mea, încă mă trece o undă de tristețe.

Astăzi se fac 5 ani de când am scris prima dată pe acest blog, primul meu blog, primul meu jurnal pe care îl țin cu fidelitate. La mulți ani, alexblog.eu!

Am fost și-am văzut proiecția de gală la Arta. Gală cică pentru ca erau acolo și Apetri, regizorul, actrița principală și câțiva producători care au vorbit puțin la final și au răspuns la întrebări. Periferic e un pic altfel, dar și un pic la fel cu ce suntem obișnuiți la noi. E centrat pe un personaj care are o zi să-și schimbe destinul și nu reușește deoarece trecutul o trage înapoi. E reușit, dar nu prea. E foarte de admirat efortul și pe multe aspecte filmul câștigă. Dar nu pe toate. Oricum eu, ca amator de filme românești, vi-l recomand. Și trageți singuri concluziile. Cu condiția să vă placă filmele serioase. Tipul care a stat lângă mine în sală vorbea pe telefon în ultima jumătate de oră.

După film a urmat concertul Nord în La Subsol, un local deschis recent special pentru concerte. Eram încălzit de bere pe la 12 fără un sfert când a început. Și trebuie să spun, cei noi de la Nord au un spectacol foarte frumos închegat cu muzica bună de hip-hop experimental. Piesele Nord sunt cântate pe mai multe negative, diferit de variantele de album, însoțite de proiecții video din filme cunoscute. Cu un Cleg care știe să facă show și Zoné care știe să pună muzica, e o plăcere să vezi trupa asta live.

Apropo, la intrare am primit brățară cu un vers (fiecare avea ceva diferit). La mine scria “Cartofi prăjiți”.