Intrați pe alexdragan.eu
Saturday, June 11th, 2011
Blogul meu rămâne în urmă cu evenimentele. Când voi citi peste 2-3 ani, trebuie sa fie tot scris aici.
Deci zilele astea sunt cel mai mult implicat în TIFF, unde sunt voluntar la TiffTV. Consider că e mult mai mișto decât la alte departamente. Despre cum e și ce fac am scris un articol pe blogul oficial pe care vă invit să-l citiți.
Am terminat munca la UBB Radio. Cei de acolo au fost foarte de treabă cu mine. Ei probabil că nu știu asta, dar am scris un articol în revista Go Free despre acest post de radio al facultății noastre. Mi-am înregistrat, ca amintire, ultimul jurnal de știri și mai este și acest reportaj care prezintă cam tot ce se petrece acolo. Am apărut așadar la TVR3 într-o dimineață.
Însă cea mai tare chestie care mi s-a întâmplat și despre care nu am scris până acum este faptul că am obținut titlul de student erasmus și mă voi duce la toamnă în Suedia. Dap, în Jönköping, un orășel situat destul de aproape de capitală, lângă un lac mare, un loc care, din câte am auzit, este foarte frumos și plăcut. Și care are în centru o universitate foarte mișto la care am să studiez și eu vreo patru luni.
Am început deja demersurile pentru toate actele necesare (credeți-mă, sunt multe), dar nu mă grăbesc să plec, pentru că până atunci trebuie să mă bucur de vacanță! Abia aștept să vină și cred că în următoarele două săptămâni, când am examenele, voi fi din ce în ce mai nerăbdător.
Dar să revenim la TIFF. De când a început, sunt zilnic pe la biroul unde își are sediul TiffTV și ziarul AperiTIFF. Suntem doar trei voluntari așa că e mult de lucru. Dar e și interesant. Astăzi, de exemplu, am fost la Tiff Lounge să-l ascult pe regizorul Cristi Puiu, despre care aud numai laude în ultimul timp. Când am plecat de acolo m-au oprit cei de la Vodafone și i-am ajutat și pe ei cu ceva.
Tot azi am fost la Shadow Shorts, scurtmetraje horror și fantasy. Unele au fost mai bune, altele mai puțin. Cert e că m-au speriat oleacă. La intrare l-am văzut pe Victor Rebengiuc, nu știu ce făcea pe acolo.
Am avut ocazia marți să îi văd pe creatorii notoriului serial animat Roboți și cam 2000 de oameni în fața lor strigând ca la concert “Apasă! Apasă!”. Am participat și la un interviu cu unul dintre membrii echipei (am ținut microfonul) și a fost destul de interesant ce avea de zis. Sper că va fi disponibil în curând tot interviul pe net.
În rest am mai văzut The Sound of Noise, un film simpatic, oarecum comedie. Balada triste de trompeta a fost în schimb cea mai mare nebunie de film. E vorba despre doi clovni care se bat pentru o balerină și eu destul de târziu am realizat că tot filmul e o alegorie referitoare la războiul civil din Spania.
Apropo de Cristi Puiu, am mers la Marfa și Banii, filmul care a fost lansat acum 10 ani și care a marcat, după cum spun mulți, începerea noii ere a cinema-ului românesc. Regizorul a fost prezent cu actorii principali, iar în public am mai văzut și pe câțiva dintre profesorii mei și pe Mircea Geoană. De fapt, la ieșirea de la film, a și trecut pe lângă mine (adică, la mai puțin de un metru de mine), moment care mi-a dat un feeling ciudat de emoție.
Pentru că acum câteva săptămâni scriam despre el și modul în care era portretizat în caricaturile din Academia Cațavencu (prostănac). Am scris un articol de cercetare pe tema acestor caricaturi pentru seminarul de Comunicare politică și se pare că a fost atât de bun încât va fi publicat într-o revistă.
Și cam astea sunt lucrurile pe care le-am făcut în ultimul timp. Sunt multe și e posibil să mai fi uitat ceva. Dacă nu le scriam aici poate mai uitam din ele și, cum spuneam la început, e bine să lași lucruri scrise ca să îți amintești peste ani cum erai și ce făceai.
Blogul meu rămâne în urmă cu evenimentele. Când voi citi peste 2-3 ani, trebuie sa fie tot scris aici.
Deci zilele astea sunt cel mai mult implicat în TIFF, unde sunt voluntar la TiffTV. Consider că e mult mai mișto decât la alte departamente. Despre cum e și ce fac am scris un articol pe blogul oficial pe care vă invit să-l citiți.
Am terminat munca la UBB Radio. Cei de acolo au fost foarte de treabă cu mine. Ei probabil că nu știu asta, dar am scris un articol în revista Go Free despre acest post de radio al facultății noastre. Mi-am înregistrat, ca amintire, ultimul jurnal de știri și mai este și acest reportaj care prezintă cam tot ce se petrece acolo. Am apărut așadar la TVR3 într-o dimineață.
Însă cea mai tare chestie care mi s-a întâmplat și despre care nu am scris până acum este faptul că am obținut titlul de student erasmus și mă voi duce la toamnă în Suedia. Dap, în Jönköping, un orășel situat destul de aproape de capitală, lângă un lac mare, un loc care, din câte am auzit, este foarte frumos și plăcut. Și care are în centru o universitate foarte mișto la care am să studiez și eu vreo patru luni.
Am început deja demersurile pentru toate actele necesare (credeți-mă, sunt multe), dar nu mă grăbesc să plec, pentru că până atunci trebuie să mă bucur de vacanță! Abia aștept să vină și cred că în următoarele două săptămâni, când am examenele, voi fi din ce în ce mai nerăbdător.
Dar să revenim la TIFF. De când a început, sunt zilnic pe la biroul unde își are sediul TiffTV și ziarul AperiTIFF. Suntem doar trei voluntari așa că e mult de lucru. Dar e și interesant. Astăzi, de exemplu, am fost la Tiff Lounge să-l ascult pe regizorul Cristi Puiu, despre care aud numai laude în ultimul timp. Când am plecat de acolo m-au oprit cei de la Vodafone și i-am ajutat și pe ei cu ceva.
Tot azi am fost la Shadow Shorts, scurtmetraje horror și fantasy. Unele au fost mai bune, altele mai puțin. Cert e că m-au speriat oleacă. La intrare l-am văzut pe Victor Rebengiuc, nu știu ce făcea pe acolo.
Am avut ocazia marți să îi văd pe creatorii notoriului serial animat Roboți și cam 2000 de oameni în fața lor strigând ca la concert “Apasă! Apasă!”. Am participat și la un interviu cu unul dintre membrii echipei (am ținut microfonul) și a fost destul de interesant ce avea de zis. Sper că va fi disponibil în curând tot interviul pe net.
În rest am mai văzut The Sound of Noise, un film simpatic, oarecum comedie. Balada triste de trompeta a fost în schimb cea mai mare nebunie de film. E vorba despre doi clovni care se bat pentru o balerină și eu destul de târziu am realizat că tot filmul e o alegorie referitoare la războiul civil din Spania.
Apropo de Cristi Puiu, am mers la Marfa și Banii, filmul care a fost lansat acum 10 ani și care a marcat, după cum spun mulți, începerea noii ere a cinema-ului românesc. Regizorul a fost prezent cu actorii principali, iar în public am mai văzut și pe câțiva dintre profesorii mei și pe Mircea Geoană. De fapt, la ieșirea de la film, a și trecut pe lângă mine (adică, la mai puțin de un metru de mine), moment care mi-a dat un feeling ciudat de emoție.
Pentru că acum câteva săptămâni scriam despre el și modul în care era portretizat în caricaturile din Academia Cațavencu (prostănac). Am scris un articol de cercetare pe tema acestor caricaturi pentru seminarul de Comunicare politică și se pare că a fost atât de bun încât va fi publicat într-o revistă.
Și cam astea sunt lucrurile pe care le-am făcut în ultimul timp. Sunt multe și e posibil să mai fi uitat ceva. Dacă nu le scriam aici poate mai uitam din ele și, cum spuneam la început, e bine să lași lucruri scrise ca să îți amintești peste ani cum erai și ce făceai.
