Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Unul din lucrurile care îmi plac cel mai mult la universitatea unde învăț pentru acest scurt semestru este faptul că este așa de student-friendly. Faptul că avem un sindicat al studenților și că găsești de toate în campus e una, dar uite ce oferă site-ul universității:

Ca să traduc, Ladok e un sistem prin care te înscrii la cursuri, îți setezi examenele și altele. Iar Ping-Pong e un fel de forum unde te abonezi la cursuri. Odată abonat, poți primi și trimite mesaje profesorilor sau celorlalți colegi și poți accesa sau încărca fișiere (asta e cel mai important pentru că profii pun aici suporturile de curs sub formă de prezentări și documente). Ai și adresă de mail, poți verifica orarul care îți spune când și unde ai cursuri și așa mai departe. Pe toate acestea le accesezi cu un username și o parolă care sunt aceleași și când te loghezi pe calculatoarele facultății, și când vrei să folosești wireless-ul din campus, și când vrei să trimiți ceva la printat folosind xerox-urile din campus.

Am mai spus despre cum te plimbi prin clădiri cu un card pe la uși de parcă ai fi într-un FPS? Am să mă întorc în România tot răsfățat.

Aeroportul din Budapesta, sala de așteptare mai ales, e un loc atât de divers dpdv cultural că nu-ți vine să crezi. De la bătrâni la copii, de la familii fericite la adolescenți emo, de la negri asiatici la țiganul cu vioara, le are pe toate. Sigur, pentru unii e normal. Pentru mine tot ce povestesc acum e foarte nou.

Am tot amânat să scriu pe blog pentru că atâtea lucruri aveam de aflat și descoperit încât nu mai știam de unde să încep. Apoi au început problemele cu internetul aici unde stau. Și de zece zile abia reușesc să intru online. Dar să continui…

Avionul mi-a produs dureri nasoale de urechi la coborâre. După ce am aterizat, urechea dreaptă îmi suna ca un radio stricat. Dar în rest a fost ok. Înghesuit, dar ok. Și am ajuns apoi în cea mai mișto gară pe care am văzut-o, gara centrală din Goteborg. Am stat acolo peste o oră și la un moment dat am observat că toată lumea care aștepta cu mine avea smartphone. O femeie care îmi amintea de profesoarele de engleză din liceu butona un iPhone, un tip chel cu cel mai ciudat set de păr facial ever era cu iPad-ul în brațe, altul avea HTC etc. Deci majoritatea oamenilor de aici sunt cu smartphone. Și converși.

Apoi am ajuns în Jonkoping, orașul în care am de studiat până la finele anului. Vremea de aici e foarte imprevizibilă. Deseori ziua începe cu ceață sau ploaie, apoi apare soarele, apoi e primăvară, apoi plouă, apoi iar e frumos etc. Poți avea parte de 4 anotimpuri în aceeași zi, dar îmi place că nu sufăr de cald niciodată.

Stau într-o casă cu încă peste 20 de studenți cu vârste de la 19 la 37 de ani. Majoritatea studiază la facultatea de business. La mine sunt destul de puțini internaționali, câteva zeci. Cunosc puțini, dar sunt ok, majoritatea din Germania. Tyskland.

Deocamdată fac două cursuri și o să încep alte trei în noiembrie. Profii nu mă încântă. Unul dintre ei e chiar idiot, atât de slab încât până și eu îl fac de rușine când vine vorba de materie. Dar el e unu din trei cu care am de a face. E greu să generalizezi. Universitatea, în schimb, e impresionantă. Au de toate și poți face cam orice: citi pe fotolii în bibliotecă, scoate la imprimantă orice prin WiFi, mânca la cantină, sta pe net în sala de calculatoare, intra în echipe de baschet, fotbal, cor, radio, volei, TV, merge la psiholog, la preot etc.

Câteodată mă uit pe geam și mă gândesc că wow sunt în Suedia de parcă încă nu am conștientizat ca lumea. Sunt tot felul de chestii interesante pe care le descopăr aici: mâncăruri noi, televiziune suedeză (dau TED Talks), muzică, reciclare și multe altele. O să revin cu alte informații în curând.

Read the rest of this entry �