Alex TG – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Azi dimineaţă observ la mine pe coridor camere de filmat montate pe tavan. Pentru ultima zi de şcoală a acestui an au instalat şi ei 3 camere de luat vederi, evident, la mine pe coridor, pentru că, evident, la mine pe coridor e cel mai mare ractor de risc. Acolo se întâmplă toate relele din şcoală. Desigur înainte de ora opt, directorul adjunct se plimba zâmbăreţ pe acolo luându-se de unul şi altul. A intrat chiar şi la mine în clasă şi s-a luat de o colegă cum că n-a fost ieri la şcoală. Dar a fost. În rest tot dădea ture pe coridor şi se băga în seamă. Zâmbiţi că sunteţi filmaaaaţi! Nu s-a gândit să intre şi în baie, unde fumau doi colegi.

Las că-i bine că s-a terminat şi bucata asta de şcolire, întrăm în sărbători. Ieri a ieşit şi ziarul şcolii şi am făcut un mic bilanţ al realizărilor mele de elev până acum. Concluzia e că sunt ok, în grafic.

Am decis să mă alătur şi eu celor care refuză să mai beneficieze de serviciile Poştei române, după ultima tură de nervi de săptămâna asta. Mă duc cu avizu ca tot cetăţeanu respectuos care vrea să-şi scoată coletu şi dobitocu ăla de la ghişeu care nu ştie tasta îmi spune că nu poate să-mi dea pachetul. Deci au putut să îmi trimită înştiinţare că “bă, vezi că ţi-a ajuns rahatu, hai şi ia-l”, dar nu pot să mi-l înmâneze, deşi e acolo, pe motiv că nu au fost în stare să proceseze coletele ajunse în acea zi. Apoi să nu-ţi vină se le învii morţii…

Indiferent de cost, de acum am să folosesc alte servicii de cureierat. Gata cu întârzieri la greu, carcase de CD crăpate, pachete rupte, frecate şi cozi la ghişee.