Că nu am zis nimic despre cum mi-am terminat anul de facultate, vă zic: a fost bine. Iar şi iar am fost întrebat pe parcurs în ce constă comunicarea asta. Şi relaţiile publice. Constă în ceea ce vezi şi auzi tot timpul. Constă în ceea ce spune politicianul, culorile reclamelor de pe stradă, felul în care e aranjat în pagină ziarul şi aşa mai departe. E peste tot. Şi am fost entuziasmat, ca orice proaspăt stundent; iar primul semestru a fost plin de noutăţi şi de lucruri interesante. De aceea am luat şi note bune. În al doilea semestru lucrurile s-au schimbat puţin. Cu un orar foarte nasol, profesori mai puţin interesaţi de predat şi materii pe care le-am mai întâlnit şi la liceu, entuziasmul meu s-a răcit dramatic.
Însă am făcut o campanie foarte faină care s-a dovedit a fi un succes. Nu, nu e greu la comunicare, e lejer şi interesant. Nu destul de lejer cât să scapi fără să trebuiască să înveţi şi să faci activităţi practice, muncă în stradă, muncă în echipă, muncă ce ţine de imaginaţie dar şi de răbdare.
Printre lucrurile pe care le-am observat la facultate e că foarte mare parte din populaţie nu ştie să scrie. Bine, nu mă refer aici la cifrele uriaşe de analfabeţi, ci la cei care nu sunt în stare să folosească cât de cât corect limba română. Şi îmi place că, ca şi cei de la jurnalism, învăţ să scriu şi să vorbesc cât mai corect.
Comunicarea e un domeniu foarte vast, dar şi relativ nou. E interesant că e mereu în schimbare, în evoluţie. Există şi bazele ei, dar nu faci nimic dacă nu eşti la curent cu noile cercetări şi inovaţii. E pentru oameni treji, oameni flexibili, sociabili şi mai ales informaţi. Dacă daţi la comunicare, să ştiţi cam ce vă aşteaptă.
