Ieri a fost sfîrșitul lumii
Saturday, January 22nd, 2011
Ninge: cad fulgii la datorie
ca niște sinucigași timizi,
izbindu-se-n tăcere
de asfalt.
Na uite numa’ cum fulgeră,
ar fi zis, ghidușă,
bunica,
dacă n-ar fi trebuit să predea
ieri
bocancii
de ostaș
al cauzelor pierdute
și ranița din dotare,
plină cu povești de trezit copiii
adormiți
din oameni prea mari.
Ciao, bunica,
mai stau puțin
la joacă
și vin sus-
e-atît de urîtă iarna fără tine!Poezia îi aparține lui Daniel-Silvian Petre și este luată (și pusă aici în scop promoțional) din volumul Napalm d’Or, carte pe care am vrut să pun mâna de când am aflat că urmează să apară (cam așa prin 2007). Am citit-o acum, în 2011, și trebuie să spun că nu prea sunt satisfăcut.
Sigur, premisa e că debutul Overdose a fost foarte bun, o adevărată plăcere pentru cititor, pentru mine. Al doilea, însă, nu mai se ridică la așteptări. Nu prea. Sigur, are câteva faze mișto, dar lipsesc multele metafore uimitoare cu care eram obișnuit și abundă în repetiții enervante (te iubesc pentru că, sunt gelos pentru că). Rămâne jocul, mica doză de umor, dar parcă nu se mai îmbină toate așa de bine. Râmâne erotismul, tema morții și zeul mereu doi pași în urmă, îngerii și poemele-pastilă, adică acelea despre nimic. Poemul meu preferat din acest volum e mai sus.
A! Și este un poem fain în carte, pe care Daniel Petre l-a făcut melodie și i-a tras și un videoclip mișto.
Ninge: cad fulgii la datorie
ca niște sinucigași timizi,
izbindu-se-n tăcere
de asfalt.
Na uite numa’ cum fulgeră,
ar fi zis, ghidușă,
bunica,
dacă n-ar fi trebuit să predea
ieri
bocancii
de ostaș
al cauzelor pierdute
și ranița din dotare,
plină cu povești de trezit copiii
adormiți
din oameni prea mari.
Ciao, bunica,
mai stau puțin
la joacă
și vin sus-
e-atît de urîtă iarna fără tine!
Poezia îi aparține lui Daniel-Silvian Petre și este luată (și pusă aici în scop promoțional) din volumul Napalm d’Or, carte pe care am vrut să pun mâna de când am aflat că urmează să apară (cam așa prin 2007). Am citit-o acum, în 2011, și trebuie să spun că nu prea sunt satisfăcut.
Sigur, premisa e că debutul Overdose a fost foarte bun, o adevărată plăcere pentru cititor, pentru mine. Al doilea, însă, nu mai se ridică la așteptări. Nu prea. Sigur, are câteva faze mișto, dar lipsesc multele metafore uimitoare cu care eram obișnuit și abundă în repetiții enervante (te iubesc pentru că, sunt gelos pentru că). Rămâne jocul, mica doză de umor, dar parcă nu se mai îmbină toate așa de bine. Râmâne erotismul, tema morții și zeul mereu doi pași în urmă, îngerii și poemele-pastilă, adică acelea despre nimic. Poemul meu preferat din acest volum e mai sus.
A! Și este un poem fain în carte, pe care Daniel Petre l-a făcut melodie și i-a tras și un videoclip mișto.
