Alex Drăgan - "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog" » Poezia de sâmbătă

Ieri a fost sfîrșitul lumii

Alex TG — Sat, 22 Jan 2011 13:00:57 +0000

Ninge: cad fulgii la datorie
ca niște sinucigași timizi,
izbindu-se-n tăcere
de asfalt.
Na uite numa’ cum fulgeră,
ar fi zis, ghidușă,
bunica,
dacă n-ar fi trebuit să predea
ieri
bocancii
de ostaș
al cauzelor pierdute
și ranița din dotare,
plină cu povești de trezit copiii
adormiți
din oameni prea mari.
Ciao, bunica,
mai stau puțin
la joacă
și vin sus-
e-atît de urîtă iarna fără tine!

Poezia îi aparține lui Daniel-Silvian Petre și este luată (și pusă aici în scop promoțional) din volumul Napalm d’Or, carte pe care am vrut să pun mâna de când am aflat că urmează să apară (cam așa prin 2007). Am citit-o acum, în 2011, și trebuie să spun că nu prea sunt satisfăcut.

Sigur, premisa e că debutul Overdose a fost foarte bun, o adevărată plăcere pentru cititor, pentru mine. Al doilea, însă, nu mai se ridică la așteptări. Nu prea. Sigur, are câteva faze mișto, dar lipsesc multele metafore uimitoare cu care eram obișnuit și abundă în repetiții enervante (te iubesc pentru că, sunt gelos pentru că). Rămâne jocul, mica doză de umor, dar parcă nu se mai îmbină toate așa de bine. Râmâne erotismul, tema morții și zeul mereu doi pași în urmă, îngerii și poemele-pastilă, adică acelea despre nimic. Poemul meu preferat din acest volum e mai sus.

A! Și este un poem fain în carte, pe care Daniel Petre l-a făcut melodie și i-a tras și un videoclip mișto.

Sunt

Alex TG — Sat, 15 Jan 2011 21:11:07 +0000

Aşa dau dublu click:
simt.
Şi aşa trăiesc, simţind toate
şi poate îmi voi aminti fiecare aromă,
fiecare atingere unghie-buză.
Sunt un poet bătrân.
Staţi puţin –
mă duc să
îmbătrânesc.

Freza

Alex TG — Sat, 23 Oct 2010 04:46:39 +0000

Mătura face jocuri de vârtej pe câmp.
Invizibilă te-a făcut din verde în noroi
vâscos şi aspru ca după tsunami.
Tsunami în România cu nume rusesc,
creţ şi mâncat de spume Vella sau Taft
cărate peste petece, autostradă, E-uri.
E60, lung şi terminat în flăcări negre,
podoabă, smocuri pe scalp.
Sunt patru medii internaţionale în păr.

Nuci

Alex TG — Sat, 22 May 2010 06:00:08 +0000

Am să adorm sub un rând de nuci,
nuci strânşi în pumn de iarbă.

Şi cartea o să-mi lase dungi,
şi printre urechi aţele lungi
de iarbă.

Şi frunzele îmi vor mângâia umbră.
Strâns în dinţi mă poartă somnul,
strâns între degete se vrea şi soarele,
strâns plouă cu nuci în jurul meu.

Şi nu mă trezeşte nici o nucă,
şi creşte iarba prin păr
gâdilând ochii în REM,

adorm sub un rând de nuci,
nuci strânşi în pumn de iarbă.

Întrebare

Alex TG — Fri, 26 Feb 2010 21:41:33 +0000

În paragină a întrebat cineva dacă îmi las blogul. Nu nu nu. Cică am scris trei poezioare într-o zi. Una dintre ele e mai jos.
Foaie lată de salam, aş vrea să dau un bairam.

Mai foloseşte cineva telefoanele publice?
Ştii cum funcţionează?
Că eu stau în faţa unuia şi-aştept
să spună ce simte.

Qwerty, zice radioul,
a fost inventat după Cârcotaşi.
Să muriţi voi
că eu stau în faţa uneia şi-aş vrea
să spună ce simte.

Uşile mai noi se incuie în podea
şi cred că şi în tavan.
Când se descuie am să ştiu
că stau şi sper
să spună ce simte.

Nivea de buze cu căpşuni
nu se întinde uniform.
Nu se întinde ca mâinile lângă corp,
nu se întinde cum fac pupilele,
nu se absoarbe ca aerul în nări,
deşi nimic nu o opreşte
să spună ce simte
pe litere.

Priză

Alex TG — Sat, 09 Jan 2010 09:49:15 +0000

N-am mai pus pe blog o poezie de mult timp. Anul ăsta deloc. V-aţi dat seama, sper, că pe blog îmi pun dintre poeziile cele mai puţin reuşite, pentru că pe cele bune mi le păstrez pentru publicare serioasă. Şi dacă mă mişc bine şi am noroc, anul acesta (cine ştie?) poate abordez sau sunt abordat de o editură pentru un volum. Propriu, de data asta.

Astăzi am primit un frigider nou nouţ la apartamentul unde stau în chirie. Trebuie să stea vreo 8 ore înainte să fie băgat în priză, motive de temperatură.

Frigiderul fără bec e ca telefonul fără fir.
Mut.

Televizorul îşi puşcă oasele.

Un fir de praf, două se aştern pe tastatură.
Nu le văd, le prizez în mirosul de popcorn,
plimbându-mă dintr-o cameră în alta,
leu într-o cuşcă, cu lumânarea-n mână.

Am un gol în stomac ca-n cuptorul cu microunde
şi mă împiedic într-un cablu prelungitor.

Mă ameţeşte maşina de spălat
cu mirosul.

N-am priză la nimeni pe întuneric.
Noroc că telefonul merge pe baterie,
ca la surf.

Cu tata

Alex TG — Sat, 26 Sep 2009 10:37:35 +0000

De ce va trece ca
o pizza rece?
De ce se îngălbeneşte
roasă pagina?
De ce vecinele de pe raft
o vor înghiţi între ele?
Cartea, tată, cartea
se uită pe pereţi
purici
în tuneric.

Asta pentru că e sâmbătă şi că e ziua care reprezintă începutul uitării unei cărţi undeva, printre altele mai vechi, deja uitate.