Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Epic. Acesta este cuvântul. Cel mai epic spectacol de teatru pe care l-am văzut şi, chiar dacă nu am văzut multe, cred cu tărie că foarte puţine altele ar avea şansa să se compare cu Faust, al Teatrului Naţional Radu Stanca din Sibiu. La ieşirea din hală, încă simţi fiori.

În regia lui Silviu Purcărete, piesa adaptată după Goethe îl prezintă pe Faust, medicul şi profesorul disperat care nu mai găseşte nici un sens în a trăi. Acesta este ispitit să-şi vândă sufletul lui Mefisto, jucat în manieră excepţională de Ofelia Popii, în schimbul puterii magice a diavolului. Astfel, experienţa grotescă începe, iar Faust, împreună cu publicul spectacolului, sunt duşi în infern, în inima dezlănţuirilor satanice.

Exploziv şi tulburător, spectacolul impresionează prin grandoare: sunt implicaţi peste o sută de actori plus un câine, o formaţie care cântă live şi se foloseşte un număr mare de efecte scenice. Printre acestea, menţionez doar proiecţiile uriaşe, segmentele de scenă şi platformele mobile, distrugerea unui zid, suspendarea actorilor. Lumina (şi focul), decorul uimitor, costumele şi machiajul joacă şi ele un rol important. Toate acestea şi multe altele alcătuiesc o imagine înfiorătoare care taie respiraţia.

Este clar că eforturile pentru punerea în scenă a unui astfel de spectacol sunt la fel de mari ca şi efectul pe care îl are asupra publicului, şi de aceea îşi merită toate aplauzele şi laudele pe care le-au primit cei din faţa audienţei, dar şi cei din spate.

Postări asemănătoare:

1. Moto X (1)
2. 3 zile de chef in ziua de 1 decembrie