Voi cum folosiţi hârtia igienică?

Votaţi în dreapta cum preferaţi şi lăsaţi comentarii în care explicaţi de ce. De ce e mai bine A sau de ce B?

Eu o pun la întâmplare. Recunosc că este o prostie să întrebi ce întreb eu, dar parcă tot sunt curios cum este folosită mai des hârtia igienică şi dacă există vreun motiv pentru asta.

02/11 – (RO) Bucharest – TBA
03/11 – (RO) Craiova – TBA
04/11 – (RO) Cluj-Napoca – TBA

[...]Alex chiar îl invită pe profesor la o partidă de sex asezonat cu spanking, ceea ce-i provoacă lui Desmond apucături domestice insistente[...]

iar mai apoi, despre tatăl personajului principal, că:

Desmond îl veghează pe patul de moarte şi-i spală trupul împuţinat, după ce moare.

Recitind acestea, m-am gândit să-i semnalez cele două mici erori. Poate şi din cauză că am făcut câteva greşeli de scriere în comentariul meu, autorul recenziei mi-a răspuns că sau n-am citit cartea, sau sunt beat:

din două una: ori n-aţi citit cartea şi vă băgaţi în discuţie ca virgula între subiect şi predicat, ori n-aţi luat în seamă îndemnul înaintaşilor, conform cărora e indicat să nu vă aşezaţi la tastatură aflându-vă într-o accentuată stare de ebrietate. verdict: jos iliescu!

Beat nu sunt. Nici acum nici atunci. Şi de carte, ei bine am citit-o. Am citit ediţia lansată în 2009 în engleza originală de editura Penguin Books. Click pe link pentru dovadă. Dar domnul Boeriu insistă că nu am dreptate:

Nu ar fi jenant să copieze domnia sa pasaje din carte. Nu pentru mine, cel puţin. E jenant în schimb faptul că sunt acuzat în acest fel. De aceea am decis să redeschid volumul şi să copiez eu aici câteva pasaje.

La un moment dat în carte, studenta Alex îi trimite un e-mail lui Desmond în care îi face acea invitaţie la care cred că se referea domnul Boeriu. Iată un citat din acel mail (de la pagina 136 şi 137):

[...]There will be a table lamp with a red bulb switched on. You’ll see me bent over the table, with my head on a cushion. I’ll be naked from the waist down. Say nothing. Come up behind me and position yourself to spank my butt. Take off your jacket and roll up our shirtsleeve if you like.
Don’t try to fuck me. This in NOT an invitation to fuck me, but to punish me. Use just the flat of your hand, no stick or other implement, but hit me as hard as you like, as many times as you like.[...]

Aşadar, personajul Desmond nu este invitat la o partidă de sex. Cât despre “spălarea mortului”, domnul Boeriu iar greşeşte. La pagina 282, naratorul explică în detaliu procesul spălării tatălui său viu cu ajutorul asistentei Delphine, singura dată în carte când îl spală. Iată fragmentul care o dovedeşte, cuvânt cu cuvânt:

[...]Throughout the operation Dad was mostly passive and obedient, though once or twice I had to take his hand when he tried to push Delphine’s away. ‘He normally gives us more trouble,’ Delphine said laconically. ‘Must be ’cause you’re here.’

Aşadar, sper că am lămurit acum că nu sunt nici beat, nici mincinos. Şi mai sper că, pe viitor, domnul Boeriu să fie mai atent cu ceea ce scrie, nu că ar fi ceva grav să greşeşti două lucruri dintr-o carte, dar e urât să lansezi asemenea acuzaţii cuiva când e foarte uşor de dovedit că sunt nefondate.

Ursu

Însă am făcut o campanie foarte faină care s-a dovedit a fi un succes. Nu, nu e greu la comunicare, e lejer şi interesant. Nu destul de lejer cât să scapi fără să trebuiască să înveţi şi să faci activităţi practice, muncă în stradă, muncă în echipă, muncă ce ţine de imaginaţie dar şi de răbdare.

Printre lucrurile pe care le-am observat la facultate e că foarte mare parte din populaţie nu ştie să scrie. Bine, nu mă refer aici la cifrele uriaşe de analfabeţi, ci la cei care nu sunt în stare să folosească cât de cât corect limba română. Şi îmi place că, ca şi cei de la jurnalism, învăţ să scriu şi să vorbesc cât mai corect.

Comunicarea e un domeniu foarte vast, dar şi relativ nou. E interesant că e mereu în schimbare, în evoluţie. Există şi bazele ei, dar nu faci nimic dacă nu eşti la curent cu noile cercetări şi inovaţii. E pentru oameni treji, oameni flexibili, sociabili şi mai ales informaţi. Dacă daţi la comunicare, să ştiţi cam ce vă aşteaptă.

Şi apropo de serbări, am participat şi eu aseară la bairam şi am fost plăcut suprins de organizarea foarte bună a întregului eveniment. Au evoluat mult de când au mai dat prin Oradea. Nu mai avem de a face cu un bâlci tipic gen “ziua comunei X” cu bere proastă, mici naşpa şi nişte playback. Acum se iau mult mai în serios şi bine fac. Îmi plac concursurile originale şi modul în care au aranjat toate în parcare. De asemenea, am avut ocazia să-i văd pe timişorenii de la Cargo, care au făcut, ca de obicei, un show foarte reuşit.

Recent am vizitat şi Satu Mare, un orăşel izolat undeva la nord-vestul ţării şi după 2 ore de plimbat pot spune că deja îl cunosc în mare. Centrul este foarte mic şi simplu, sunt multe terase şi câteva parcuri foarte îngrijite şi liniştite. Am ajuns la concluzia că este oraşul perfect pentru pensionari. Mai multă linişte nu cred că găseşti altundeva la noi. E comparabil cu orăşelele din Austria. Curat, liniştit şi incredibil de plictisitor. Am învăţat acolo cum se scrie corect cuvântul cazinou şi faptul că nu se zice sătmărean, ci sătmar. Sper ca până mă pensionez eu, să mai deschidă cineva acolo şi o sală de cinema.