Alex TG – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Era cazul să văd şi eu, în sfârşit, cele Trois couleurs ale lui Krzysztof Kieslowski. Şi să mă lase şi pe mine, cum au făcut cu mulţi, profund impresionat. Mi se pare un mare păcat că nu prea sunt alţi regizori care să-i urmeze exemplul. De fapt, de când nu aţi mai auzit termenul de film artistic? Eu nici nu îmi amintesc ultima dată când am văzut sau auzit acest termen. Ori aceste filme ale lui Kieslowski sunt, cu siguranţă, unele dintre cele mai artistice dintre cele pe care le-am vizionat, în sensul cel mai bun al cuvântului.

Acum ne uităm la Avatar în 3D şi zicem că e cel mai fain film ever. Cum să fie ăla cel mai fain film ever? Eu nu cred că un om normal şi cu mintea deschisă ar putea să se uite la trilogia polonezului şi să mai zică apoi despre producţia lui Cameron ca e cel mai fain film ever. Dar de ce să vedem un film fără efecte speciale, fără acţiune de tip sărit din elicopter şi împuşcat pe nuştiucare, fără gadgeturi futuristice sau vrăji fantastice? De ce când putem vedea munţi plutitori şi oameni albaştri? E plictisitor să vezi oameni angajaţi în vieţi lipsite de fantastic, tragedie, comedie sau romantism.

Ei bine, eu nu sunt de acord. Nu astea fac un film bun.