Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Am uitat să spun despre fumatul în Suedia. Probabil știți că în localuri e interzis. Puțină lume fumează pe stradă, deși sunt felurite țigări disponibile în magazine. Doar seara în weekend e plin de fumători care stau în frig în fața barurilor și cluburilor.

Însă ce e popular și cu ce compensează ei e acel snus penal, o variantă uscată de snuff/dip porționat, care s-a perfecționat în țara asta, tradițional chiar de peste 100 de ani. Eu i-aș zice cancer-la-cutie, cred că ăsta ar fi un nume mai potrivit. Sigur că e mult mai puțin deranjant decât fumul de țigară, dar e mai nesănătos. Citesc acuma că e cu cel puțin 90% mai dăunător decât țigările.

Văd mereu pe tren sau bus bărbați cu buza de sus umflată cum plescăie și strâng din buze ca să simtă nicotina. E ciudat dacă nu ești obișnuit. Practic, treaba e simplă: scoți pliculețul din cutie, îl plasezi sub buză pe gingie și enjoy! O cutie ca cea din poză costă cam 20 de lei și se vinde oriunde.

E ora 9 și 13 minute (se știe) și stau în cafeneaua studenților cu un ceai în față și primul meu kanelbullar (produsul de patiserie tradițional în Suedia). Am plecat de acasă la 7 ca să merg la un curs care nu s-a ținut. Am stat o oră așteptând profesorul, iar acum am venit aici și am decis să scriu câteva lucruri despre Suedia, în caz că v-ar fi interesant.

Limbă

Suedeza e o limbă germanică și seamănă foarte mult cu norvegiana, finlandeza, daneza și germana desigur. Are o gramatică destul de simplă, dar anumite cuvinte sunt destul de greu de pronunțat. Interesant e că au 9 vocale și că folosesc cuvinte puține și foarte scurte. Atât de scurte, încât au tendința să înflorească propozițiile cu construcții inutile sau să dubleze anumite cuvinte (tack tack – mulțumesc de două ori). De multe ori adaugă chestii aiurea pe lângă (hej-san unde hej înseamnă hello și san nu înseamnă nimic). Ești neprietenos dacă răspunzi la întrebări doar cu ja sau nej. Multă lume zice tack så mycket (thanks so much) pentru că tack (mulțumesc sau vă rog) e prea scurt și rigid. Cel mai important cuvânt pentru ei este fika și înseamnă mai mult decât cafea, înseamnă un fel de “discuție amicală la o cafea”. Toată lumea cu care avem de a face ca studenți ne amintește că ăsta e primul cuvânt pe care trebuie să-l învățăm și ne explică ce înseamnă. La un moment dat te saturi s-o auzi de atâtea ori.

Alcool

Cu alcoolul e o mare chestie aici în Suedia. Se știe și nu e doar un mit faptul că suedezii sunt niște alcoolici degenerați. Nu știu în ce măsură le afectează virilitatea, știu doar că dacă ies la 10 seara vineri în oraș, am să văd oameni beți pe stradă garantat. Barbații și femeile, cu toții beau. Până și politicienii de la primărie, întrebați de studenți de ce e băutura atât de scumpă, au recunoscut că suedezii au o problemă cu alcoolul. Am zis că e scump? Păi, dacă te duci într-un bar random și ceri o bere, poți foarte bine să bei acea bere mediocră de 400ml și să-ți imaginezi cum ai bea de aceiași bani șase beri bune în România. Un singur magazin are dreptul să vândă băuturi cu peste 3,5% alcool: System Bolaget. E un monopol total unde cea mai ieftină bere e 5 lei; au magazine în fiecare oraș care functionează de luni până sâmbătă, de dimineață până după masă. Și, evident, mereu au clienți. Mai ales vineri și sâmbătă. Și dacă arăți sub 35 de ani, garantat ți se va cere ID.

Cumpărături

Orice magazin care se respectă are undeva dulciuri care se vând la kilogram. Îți iei punga, lopățica și torni jeleuri, ciocolăți, bomboane, acadele, alune de toate felurile etc. Sunt zeci de sortimente și combinații. Sunt și magazine de dulciuri în care găsești orice îți poți imagina. Prețurile în orice supermarket sunt mari comparativ cu majoritatea țărilor. Rareori găsești ceva care să nu fie măcar dublu ca preț față de cum ar fi la noi în România. Pâine proaspătă nu găsești, dar găsești tot felul de semipreparate, cremvurști, paste de pește, sosuri (sunt oamenii nebuni după sosuri) și mâncare mexicană. E plin de tacos și nachos. Te poți duce să-ți faci propria salată în mijlocul supermarketului. Problema cu legumele și fructele e că sunt foarte scumpe. Un kilogram de cartofi ieftin ar fi 7 lei. Sunt mari amatori de produse de patiserie suedezii și de fast food. Ce e ciudat până te obișnuiești e că au zeci de sortimente de apă (apă cu vitamine, arome) și de lapte. Haine poți cumpăra de orice fel dacă ai bani. Dar trebuie să ai bani mulți. Sunt și câteva magazine de second-hand sau de antichități, iar săptămânal se organizează o piață unde oricine poate să vândă cam orice.

Vreme

Frig ca naiba. Pentru un român ca mine, e ideal să vii aici pe timpul verii, când media e la 25-30 de grade, dar iarna… nu. Vântul e la ordinea zilei din cauza lacurilor și deja am mai scris cât de schimbătoare sunt condițiile. Problema cea mai mare e cu lipsa de lumină. Pe timpul iernii, numărul orelor de lumină naturală pe zi este redus până la 6 (aici în sud, că în nord ajunge la 0). În consecință, există locuri unde poți merge să faci terapie cu lumină artificială pentru a scăpa de starea de nasoleală. E gratis în universitate, așa că poate am să încerc de curiozitate.

Șoferi

Pentru cine e interesat, drumurile aici sunt abundente și bune. Șoferii însă sunt prea prudenți. În Suedia regele străzilor e pietonul. Majoritatea au să-ți dea prioritate dacă te văd și la 5 metri de trecere. Iau curbele foarte încet, dar au mașini bune. Evident, Volvo și Saab sunt pretutideni. Oamenii însă sunt foarte bicicliști. Oriunde mergi e pistă de bicicliști, semafoare de bicicliști, parcări de bicicliști, bicicliști peste tot.

Femei

E important de spus dar cred că era deja clar: sunt frumoase. Adică na, sunt de toate felurile: grase, slabe, frumoase, urâte, brunete, roșcate. Dar e adevărat că majoritatea sunt blonde cu ochi albaștrii. Sunt înalte, bine hrănite și cam 20% poartă colanți. Am încercat să număr pentru că, obișnuit doar cu blugi pe care nu-i observi, diferența sare în ochi foarte rapid și îți vine să spui că sunt mai multe cu colanți decât cu blugi. Dar nu e chiar așa. Totuși, e bine că ai diversitate. Și încă ceva: e foarte greu să-ți dai seama care fete sunt minore.

Așezări

Orașele în Suedia sunt mici, dar au o infrastructură foarte bine pusă la punct. Sistemul de transport în comun e extrem de modern, doar că e scump și deseori sunt întârzieri (rușine). Arhitectura e ca în toată Scandinavia: colțuroasă și rigidă cu mult lemn în afara orașelor. Blocurile nu-s înalte și îmi plac mai ales acelea care au balcoane triunghiulare la colțuri. Deși nu e practic. Pădurea acoperă majoritatea suprafeței și sunt lacuri, cel puțin pe unde sunt eu. E foarte pitoresc. Chiar în localitatea unde stau sunt câteva vile pe malul unui lac cu grădini superbe.

Oameni

Suedezii sunt bine plătiți și bine îmbrăcați. Majoritatea au smartphone și am văzut și femei de peste 50 de ani citind cărți pe iPad. Sunt extrem de punctuali (apropo, un cuvânt foarte popular e prick, care înseamnă punct, dar și on the dot). Klockan 9 prick! Dpvd filosofic, iau timpul ca pe o chestie prețioasă, foarte limitată. Sunt grăbiți mereu să ajungă undeva, nu prea îi vezi la plimbare. Sunt și cam singuratici, greu de abordat. E foarte greu să îți faci prieteni că-s închiși rău. Cu toate astea, amabilitatea la ei e maximă și mă surprinde cât de multă lume știe engleză. Acum câteva zile, de exemplu, era în gară o femeie în vârstă beată, evident, care făcea mutre și cânta Iggy Pop. S-a oprit și și-a cerut scuze în engleză, cum că e supărată și de aceea se comportă așa! Și am mai pațit de câteva ori chestii asemănătoare, referindu-mă la partea cu scuzatul. Așa a mai făcut un tip ciudat plin de inele după ce am refuzat să cumpăr ceva de fumat de la el. A zis că-i pare rău dar e stupid and stoned. Sistemul social e foarte bine pus la punct și, chiar dacă e mai greu cu criza, aici ești ajutat să găsești de lucru, să trăiești decent, din câte am observat.

Sunt sigur că mai sunt lucruri pe care le-am uitat și, având în vedere că mai stau peste două luni aici, am să revin și cu alte detalii. Salutări.

Unul din lucrurile care îmi plac cel mai mult la universitatea unde învăț pentru acest scurt semestru este faptul că este așa de student-friendly. Faptul că avem un sindicat al studenților și că găsești de toate în campus e una, dar uite ce oferă site-ul universității:

Ca să traduc, Ladok e un sistem prin care te înscrii la cursuri, îți setezi examenele și altele. Iar Ping-Pong e un fel de forum unde te abonezi la cursuri. Odată abonat, poți primi și trimite mesaje profesorilor sau celorlalți colegi și poți accesa sau încărca fișiere (asta e cel mai important pentru că profii pun aici suporturile de curs sub formă de prezentări și documente). Ai și adresă de mail, poți verifica orarul care îți spune când și unde ai cursuri și așa mai departe. Pe toate acestea le accesezi cu un username și o parolă care sunt aceleași și când te loghezi pe calculatoarele facultății, și când vrei să folosești wireless-ul din campus, și când vrei să trimiți ceva la printat folosind xerox-urile din campus.

Am mai spus despre cum te plimbi prin clădiri cu un card pe la uși de parcă ai fi într-un FPS? Am să mă întorc în România tot răsfățat.

Aeroportul din Budapesta, sala de așteptare mai ales, e un loc atât de divers dpdv cultural că nu-ți vine să crezi. De la bătrâni la copii, de la familii fericite la adolescenți emo, de la negri asiatici la țiganul cu vioara, le are pe toate. Sigur, pentru unii e normal. Pentru mine tot ce povestesc acum e foarte nou.

Am tot amânat să scriu pe blog pentru că atâtea lucruri aveam de aflat și descoperit încât nu mai știam de unde să încep. Apoi au început problemele cu internetul aici unde stau. Și de zece zile abia reușesc să intru online. Dar să continui…

Avionul mi-a produs dureri nasoale de urechi la coborâre. După ce am aterizat, urechea dreaptă îmi suna ca un radio stricat. Dar în rest a fost ok. Înghesuit, dar ok. Și am ajuns apoi în cea mai mișto gară pe care am văzut-o, gara centrală din Goteborg. Am stat acolo peste o oră și la un moment dat am observat că toată lumea care aștepta cu mine avea smartphone. O femeie care îmi amintea de profesoarele de engleză din liceu butona un iPhone, un tip chel cu cel mai ciudat set de păr facial ever era cu iPad-ul în brațe, altul avea HTC etc. Deci majoritatea oamenilor de aici sunt cu smartphone. Și converși.

Apoi am ajuns în Jonkoping, orașul în care am de studiat până la finele anului. Vremea de aici e foarte imprevizibilă. Deseori ziua începe cu ceață sau ploaie, apoi apare soarele, apoi e primăvară, apoi plouă, apoi iar e frumos etc. Poți avea parte de 4 anotimpuri în aceeași zi, dar îmi place că nu sufăr de cald niciodată.

Stau într-o casă cu încă peste 20 de studenți cu vârste de la 19 la 37 de ani. Majoritatea studiază la facultatea de business. La mine sunt destul de puțini internaționali, câteva zeci. Cunosc puțini, dar sunt ok, majoritatea din Germania. Tyskland.

Deocamdată fac două cursuri și o să încep alte trei în noiembrie. Profii nu mă încântă. Unul dintre ei e chiar idiot, atât de slab încât până și eu îl fac de rușine când vine vorba de materie. Dar el e unu din trei cu care am de a face. E greu să generalizezi. Universitatea, în schimb, e impresionantă. Au de toate și poți face cam orice: citi pe fotolii în bibliotecă, scoate la imprimantă orice prin WiFi, mânca la cantină, sta pe net în sala de calculatoare, intra în echipe de baschet, fotbal, cor, radio, volei, TV, merge la psiholog, la preot etc.

Câteodată mă uit pe geam și mă gândesc că wow sunt în Suedia de parcă încă nu am conștientizat ca lumea. Sunt tot felul de chestii interesante pe care le descopăr aici: mâncăruri noi, televiziune suedeză (dau TED Talks), muzică, reciclare și multe altele. O să revin cu alte informații în curând.

Vezi restul… »

Unii ar crede că tot sar dintr-un bairam în altul, că nu prea sunt des lucid. De fapt stau chill în Oradea și îmi văd de treabă. Am tot vrut să scriu și am tot amânat. Scuza mea e că suntem în vacanță. Asta înseamnă că de zilele următoare să încep să postez mai des, că pentru mine se termină vacanța. Și nu-mi pare rău că începe școala. Îmi pare rău că o să fiu așa departe de tot ce cunosc și de toți la care țin. Noroc cu camerele web.

Mai citesc uneori diverse informații despre Suedia și universitatea la care mă duc. Trebuie spus din nou că nu se compară ce e la noi cu ce e acolo. De exemplu, voi participa la un eveniment numit The Inspiration Day for all new students, la care voi afla tot felul de lucruri utile despre cum e pe acolo și cum să mă descurc. Scrie pe site până și faptul că va fi cam frig unde se va ține evenimentul, și deci să mă îmbrac gros. Unde scrie așa ceva pe site-urile universităților românești? De fapt, am întrebat la mine la facultate dacă există pliante în engleză pentru specializările pe această limbă și nici măcar atât nu au. Voiam să duc un pliant pentru International Day, un alt eveniment care va avea loc acolo.

Mă sperie un pic gândul că în următoarele luni voi vorbi în engleză aproape tot timpul. Sunt curios cum mă voi obișnui și ce consecințe vor fi după. Vremea plecării se apropie vertiginos.

Blogul meu rămâne în urmă cu evenimentele. Când voi citi peste 2-3 ani, trebuie sa fie tot scris aici.

Deci zilele astea sunt cel mai mult implicat în TIFF, unde sunt voluntar la TiffTV. Consider că e mult mai mișto decât la alte departamente. Despre cum e și ce fac am scris un articol pe blogul oficial pe care vă invit să-l citiți.

Am terminat munca la UBB Radio. Cei de acolo au fost foarte de treabă cu mine. Ei probabil că nu știu asta, dar am scris un articol în revista Go Free despre acest post de radio al facultății noastre. Mi-am înregistrat, ca amintire, ultimul jurnal de știri și mai este și acest reportaj care prezintă cam tot ce se petrece acolo. Am apărut așadar la TVR3 într-o dimineață.

Însă cea mai tare chestie care mi s-a întâmplat și despre care nu am scris până acum este faptul că am obținut titlul de student erasmus și mă voi duce la toamnă în Suedia. Dap, în Jönköping, un orășel situat destul de aproape de capitală, lângă un lac mare, un loc care, din câte am auzit, este foarte frumos și plăcut. Și care are în centru o universitate foarte mișto la care am să studiez și eu vreo patru luni.

Am început deja demersurile pentru toate actele necesare (credeți-mă, sunt multe), dar nu mă grăbesc să plec, pentru că până atunci trebuie să mă bucur de vacanță! Abia aștept să vină și cred că în următoarele două săptămâni, când am examenele, voi fi din ce în ce mai nerăbdător.

Dar să revenim la TIFF. De când a început, sunt zilnic pe la biroul unde își are sediul TiffTV și ziarul AperiTIFF. Suntem doar trei voluntari așa că e mult de lucru. Dar e și interesant. Astăzi, de exemplu, am fost la Tiff Lounge să-l ascult pe regizorul Cristi Puiu, despre care aud numai laude în ultimul timp. Când am plecat de acolo m-au oprit cei de la Vodafone și i-am ajutat și pe ei cu ceva.

Tot azi am fost la Shadow Shorts, scurtmetraje horror și fantasy. Unele au fost mai bune, altele mai puțin. Cert e că m-au speriat oleacă. La intrare l-am văzut pe Victor Rebengiuc, nu știu ce făcea pe acolo.

Am avut ocazia marți să îi văd pe creatorii notoriului serial animat Roboți și cam 2000 de oameni în fața lor strigând ca la concert “Apasă! Apasă!”. Am participat și la un interviu cu unul dintre membrii echipei (am ținut microfonul) și a fost destul de interesant ce avea de zis. Sper că va fi disponibil în curând tot interviul pe net.

În rest am mai văzut The Sound of Noise, un film simpatic, oarecum comedie. Balada triste de trompeta a fost în schimb cea mai mare nebunie de film. E vorba despre doi clovni care se bat pentru o balerină și eu destul de târziu am realizat că tot filmul e o alegorie referitoare la războiul civil din Spania.

Apropo de Cristi Puiu, am mers la Marfa și Banii, filmul care a fost lansat acum 10 ani și care a marcat, după cum spun mulți, începerea noii ere a cinema-ului românesc. Regizorul a fost prezent cu actorii principali, iar în public am mai văzut și pe câțiva dintre profesorii mei și pe Mircea Geoană. De fapt, la ieșirea de la film, a și trecut pe lângă mine (adică, la mai puțin de un metru de mine), moment care mi-a dat un feeling ciudat de emoție.

Pentru că acum câteva săptămâni scriam despre el și modul în care era portretizat în caricaturile din Academia Cațavencu (prostănac). Am scris un articol de cercetare pe tema acestor caricaturi pentru seminarul de Comunicare politică și se pare că a fost atât de bun încât va fi publicat într-o revistă.

Și cam astea sunt lucrurile pe care le-am făcut în ultimul timp. Sunt multe și e posibil să mai fi uitat ceva. Dacă nu le scriam aici poate mai uitam din ele și, cum spuneam la început, e bine să lași lucruri scrise ca să îți amintești peste ani cum erai și ce făceai.

Ciocolată cu piper. Spot făcut pentru facultate:

Ați vrea să existe o astfel de ciocolată?