Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

La facultate, am câteodată de a face cu proiectoare care ba se încălzesc prea repede, ba au probleme cu anumite culori, ba redau o imagine cam neclară.

Cu siguranță că nici unul din aceste lucruri nu s-ar întâmpla la folosirea unui proiector BenQ W1100. Cu o imagine Full HD cu rezoluția de 1080p și un sistem optic optimizat pentru așa ceva, compus din 12 lentile, nu m-aș mai uita la filme pe laptop sau TV niciodată. Mai mult de un miliard de culori poate reda acest proiector datorită tehnologiei de procesare completă a culorilor pe 10 biți. Dar dacă e ceva și vrei să schimbi contrastul, luminozitatea și altele, are și management ajustabil al culorilor. Pentru sunet, este dotat cu un sistem audio SRS WOW HD cu difuzoare puternice, care îmbunătățește sunetul stereo și lărgește dimensiunea câmpului audio. De obicei, din experiența mea, ai o sală mare și plină (ceea ce înseamnă și zgomot de fundal) și doar niște boxe slabe de laptop. Ar fi un efort suplimentar să-ți mai aduci și boxe de acasă; încă o problemă rezolvată de acest proiector.

Este foarte ușor de folosit, având și sistem picture-in-picture și, datorită dispozitivului automat de corecţie geometrică ±40°, Auto reglaj keystone, imaginea proiectată se poate modifica foarte ușor. Se conectează foarte simplu la orice dispozitiv cu “quick auto input search”, lucru pe care l-am mai văzut la proiectoare și care mi se pare foarte important. Adică ai o sală plină de oameni care așteaptă să-ți vadă prezentarea și tu stai și nu știi ce să faci că proiectorul nu-ți detectează laptopul? Cu acesta nu. Ce mai este interesant la el e că nu are un filtru care să trebuiască schimbat sau întreținut, iar sistemul de răcire funcționează chiar și după ce s-a scos proiectorul din priză.

Așadar, deși rareori fac reclamă, trebuie să recunosc că acest BenQ este un proiector mai mult decât bun pentru prezentări cu imagini de înaltă calitate în orice condiții, foarte durabil și, personal, l-aș folosi mult pentru vizionări de filme. Sau un meci de fotbal cu prietenii ce fain s-ar vedea…

Azi am scris despre un site, despre un film și acuma scriu despre o carte. Și îmi dau seama că am niște introduceri ale naibii de proaste.

Dilăr pentru o zi, pe scurt: premisă interesantă – pe polițist îl mănâncă undeva să se bage în rahat cu cine nu trebuia (sau poate trebuia?), descrierea amănunțită a efectelor câtorva droguri (plus iarbă), filosofări de drogați spuse ca pe un blog, situație paradoxală – polițistul își redefinește conceptele de bine și rău, final neașteptat.

Romanul acesta e primul pe care îl citesc din cărțile lui Ruse. Asta pentru că Soni nu m-a atras absolut deloc. Este un roman ușor de citit și foarte citabil deoarece, după cum am zis, e plin de filosofii interesante, de teorii nebunești. Ar fi bun de film, pentru că are tot ce i-ar trebui: acțiune, sex, muzică bună, personaje simpatice (în frunte cu Nebunu), erou în evoluție/revelație, întrebări existențiale, final surprinzător și mai ales droguri.

Este o carte de băieți mai mult (poate Soni a fost de fete), are un public țintă tânăr (normal, e Ruse) și cred că literatura română avea nevoie de ea. Felicitări, Andrei Ruse! Ține-o tot așa sau mai bine chiar!

* – titlul articolului este și titlul cărții, dacă ar fi să ne luăm după coperta interioară. Aici e probabil o scăpare a Poliromului, care a venit cu ideea schimbării titlului inițial (MDMA16).

Am scris un articol despre expoziția pe care am organizat-o și care s-a încheiat astăzi.

Expoziția caritabilă de fotografie, intitulată “heARTS Aid People”, organizată de o echipă de studenți în colaborare cu Asociația Română Anti-SIDA (ARAS) filiala Cluj, s-a deschis, joi, 12 mai, la Bastionul Croitorilor din Cluj-Napoca.

Deschiderea expoziției a fost un eveniment de gală. Pe lângă discursuri, invitații au avut parte și de un concert de muzică clasică susținut de patru studenți de la Academia de Muzică.

Click aici pentru continuare.

Am zis că trebuie să laud filmul Bună, ce faci? deși nu fac des așa ceva. Am ce am cu muzica, cărțile și filmele românești, mă atrag toate.

Ăsta aici este un exemplu excelent de film comercial, ușor digerabil și totuși îndrăzneț cu o realizare tehnică de nota 10. Se vede că s-au băgat mulți bani în el, s-a făcut casting serios, s-a stat și s-a lucrat foarte mult și foarte bine la scenariu. Este genul de film din care fiecare scenă aduce ceva semnificativ la un tot care alcătuiește o poveste foarte simpatică, foarte romantică. Începe în forță și se înmoaie, pe la jumătate ai impresia că se apropie de sfârșit, dar apoi revine și cară acțiunea spre un final mulțumitor. Acesta nu este un film la care să zici da, mă așa e. Nu. E un vis romantic, o scăpare comică din realitate. Sinopsisul sigur o să vă pară interesant:

“Buna! Ce faci?” este o comedie romantica despre doi soti care, dupa 20 de ani de casnicie, nu mai simt nici o atractie unul fata de celalalt.
Fiecare dintre ei isi cauta iubirea in alta parte si, dupa cateva nopti de chat nebun, amandoi sunt convinsi ca si-au gasit amantul perfect pe net. Atractia pentru iubitul virtual e tulburata de sentimentul de vinovatie, insa nici unul nu banuieste ca partenerul de care s-a indragostit pe Internet nu e deloc un necunoscut.
Chiar daca este deosebit de libertin in propriile relatii sexuale, baiatul lor de 17 ani este mai mult decat intrigat cand descopera idila parintilor lui.

Așadar, pentru o experiență relaxantă, o evadare cu câteva răsete și mai multe zâmbete, vă recomand acest bună ce faci bine dar tu navighez esti marinar etc.

Aseară că nu puteam dormi, m-am apucat să caut clipuri amuzante și am ajuns pe vaxpopuli.ro. Mai văzusem fragmente din emisiunea asta, și deci știam despre ce e vorba. Doar că de data asta mi-am propus să fac un session de vizionat clipuri care sunt postate acolo.

În urma acestui lucru am ramas un pic consternat și intrigat fiindcă cele văzute acolo mi-au ridicat câteva întrebări. La unele dintre ele mi-ar putea raspunde Răzvan Anghelescu, realizatorul emisiunii. În primul rând, cum găsești oameni atâta de proști? E clar că în județul Prahova și în cele învecinate e prin până la refuz de analfabeți și oameni mai inculți decât câinii mei, dar chiar sunt așa de mulți cât lasă să se pară? Durează mult să-i găsești? Cam care e proporția dintre cei care dau răspunsuri pertinente și cei care scot numai perle pe gură? De asemenea, m-am întrebat care e situația în Ardeal din punctele acestea de vedere. Aici nu e așa mare sărăcia, e clar, dar e și aici relativ ușor să găsești la țară oameni atâta de proști? Sunt și aici așa de mulți care nu au citit o carte de zeci de ani și care habar nu au care e diferența dintre Paști și Crăciun?

Mă sperie ce e în țara asta…

N-am stat să caut statistici comparative fiindcă nu prea cred că sunt. Adică, unul dintre cei intervievați în emisiunea Vax Populi zicea că nu are buletin cu atâta ușurință încât chiar m-a șocat. Poate sunt eu prea naiv, trăiesc în ignoranță și nu văd jegul realității așa cum e el. Oricum, țin să împărtășesc cu voi câteva dintre lecțiile pe care le-am învățat aseară de la înțelepții Prahovei:

- de Crăciun, Iisus a murit;
- Bibilia este scrisă de Eminescu;
- dacă nu ai bani de pastă de dinți, poți întotdeauna să folosești sare sau, atenție!, cenușă;
- o divă este un animal sălbatic periculos, care arată ca un câine roșu și care se hrănește cu pești;
- de 1 mai sărbătorim Hora Unirii;
- pițipoancele sunt un fel de sataniști.

M-am apucat să citesc primul roman al acestui scriitor și critic, iar apoi am stat pe gânduri dacă să-l citesc și pe al doilea.

Tandru și rece e un roman interesant, centrat în jurul unui personaj și poveștile sale, sau, mai bine spus, în jurul unei societăți postdecembriste pe care o cunoaștem cu toții, aceea a României. Ce este interesant este că nu avem un stil aici, avem un melanj de arii lingvistice, de abordări narative diferite și, până la urmă, o proză în care nu știi cine e cine și de ce. E o carte care are de toate, un roman tunat, după cum spunea Robert Șerban. Și mi-a plăcut.

Pe mâna femeilor se deschide ca un roman decapotabil, iar capitolele sunt capote care pot fi schimbate după bunul plac. Eu nu prea am înțeles acest concept și îmi asum asta. După mine, nu e vorba de un roman, ci de o colecție de scrieri. Nu găsesc un alt nume pentru ele deoarece autorul amestecă din nou stiluri și registre, lucru care, de această dată, m-a băgat în încurcătură fiindcă pe multe dintre aceste capote nu am știut cum să le iau. Și de aceea lectura m-a plictisit pe alocuri. Din nou avem de a face cu societatea românească, aspru criticată. Poate m-a dezamăgit din cauza faptului că aveam așteptări mari privind umorul din această carte, capitol la care am rămas nemulțumit.

De aceea voi privi mai atent înainte să pun mâna pe viitoarele volume ale lui Felix Nicolau. Dar sper și îi doresc să scrie mai departe literatură bună, deoarece în spatele acestor cărți e clar că stă un scriitor inteligent și cu mult har.

Gata, e timpul ca, odată pentru totdeauna, să decidem obiectiv cine este superior și cine e inferior. Prea des am avut asemenea discuții și prea des au rămas fără o concluzie. Ei bine, de data aceasta ne hotărâm irevocabil.

Așa că am luat mai multe puncte de vedere separat, hai sa vedem cine primează…

- dpdv. genetic. În lume sunt mai multe femei decât bărbați pentru că, așa cum gena părului șaten sau a ochilor căprui primează, rari fiind cei blonzi cu ochi albaștrii, gena feminină e mai puternică. În plus, cromozomul specific bărbătesc este legat de mai multe boli și handicapuri comparat cu cazul celălalt. Deci, fără alte discuții și cercetări, dăm +1 la femei.

- dpdv. fizic. Aici e mai complex. Speranța de viață este mai mare la femei, deși se pare că peste vreun secol e posibil să le ajungă bărbații. Oricum, acum este mai mare cu circa 7 ani. Pe de altă parte, putem să ne întrebăm de ce trăiesc femeile mai mult. Poate nu trec prin atâtea greutăți ca bărbații. Testosteronul cauzează creșterea și dezvoltarea mai ușoară a mușchilor, deci dacă o femeie își antrenează corpul la fel de mult ca un bărbat, tot bărbatul va fi mai puternic. Sau, ca s-o punem altfel, dacă castrezi un barbat, își va pierde din tăria mușchilor. Și femeile au un procent mai mare de grăsime. Nici prin mărime nu sunt făcute pentru a fi, fizic, mai puternice. Aici, +1 la bărbați.

- dpdv. psihic. Femeile au memoria mai bună, datorită estrogenului. Nivelul de IQ în medie este egal între sexe. Diferența (și e mare) este că sunt mai mulți bărbați cretini decât femei cretine, dar și mai mulți bărbați genii decât femei genii. În schimb, cu același IQ, femeia poate lucra mai bine decât un bărbat deoarece ea poate face mai multe lucruri deodată și se poate adapta mai ușor. Se știe că bărbații nu se pot concentra să facă activități gen scris și vorbit simultan. Deși bărbații au mai mult țesut al creierului și mai mulți dintre ei sunt mai deștepți. Dar contează în practică? Nu prea. Cu matematica, în prezent (și nu în trecut), avem egalitate între sexe. Dacă bărbații sunt, prin natură, mai agresivi încă nu s-a putut dovedi. Femeile simt majoritatea emoțiilor (o excepție ar fi mândria) mai puternic, și le știu exprima mai bine. Interesant este că până la 18 ani, femeile plâng de 4 ori mai mult decât bărbații. Au și mai multă prolactină (substanță din lacrimi care influențează plânsul). Și nu doar emoțiile, ele simt și durerea mai puternic. Dar sunt mai mulți bărbați internați în spitale psihiatrice (cu puțin, ce-i drept, în Anglia). Deși femeile vor, în medie nu îi depășesc pe bărbați la nivelul de empatie. Însumând toate acestea, mulți autori au ajuns la concluzia că, deocamdată, nu există dovezi cum că diferențele între mințile bărbaților și ale femeilor ar fi chiar semnificative. Deci nu dăm +1 nimănui.

Încinsă-i lupta și cred că ar trebui să luăm o pauză. Până acum avem egalitate. Fiți pe fază pentru partea a doua a articolului, care conține și verdictul.