Poetul şi muza (postarea cu numărul 601)
November 15th, 2008Muza asta şi-a pus picior peste picior,
am jucat cu ea spânzurătoarea şi a pierdut.
Mestecă gumă cu ochi obosiţi şi ştie:
cu venin din călimară am tatuat-o pe hârtie
să doară, deşi am luat-o pas cu pas:
am dansat cu ea, am pus-o pe perete şi-am tras
cu creion din creier şi mină din minte,
cu degete de pianist am modelat-o-n cuvinte.
Dar ea simte o mică-mare plictiseală,
simte că mai nou îi las buza amară.
Mă uit pe coală şi mă mir cum
mă uit la ea – nu-i mare scofală.
Tot ce vreau e să dau cu poezia mea în a lor
nu-i neapărat să sune tare, doar să nu sune-a gol.
Nu mai pot acum.
Mă-ndrept spre pat, o văd cum
a expirat. Am stins şi lampa
căci consuma curent degeaba.
Şi uite-aşa ca şi la final slab de sezon
al unui serial de la televizor.
A ghicit şi are privirea de prost,
victime unul celuilalt am fost.
Sunt nevoit să plec de-aici, s-o iau de la început.
Ea tot mestecă gumă, pe mine ochii mă dor.
(publicat în volumul “Trepte”, editura Lumen, 2008)
