Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Ce să zică un om care, de febra sărbătorilor, n-a făcut mai nimic să trăiască nebunia colectivă a crăciunului? Nici măcar n-am fost la cumpărături ca toată lumea să văd ce zâmbete au oamenii când iau de pe rafturi toate prostiile care, dacă nu era crăciun, nu le-ar fi cumpărat. Ce-am făcut eu mai estival? Am mâncat azi cozonac, am alunecat pe gheaţă încercând să spăl maşina, am împodobit bradul (activitate pe care o cam urăsc) şi, a da, am fost la colindat.

Îmi place cât de ospitalieri sunt profesorii odată ce le ajungi în casă. Parcă ţin neapărat să-ţi arate că au cu ce şi nu se feresc să dea. Desfac ciocolăţi, whiskyuri, şampanii, îţi dau şi pe drum, te tot îmbie să mănânci etc. Mă rog, majoritatea, că mai sunt şi excepţii (cough cough). Problema e să ajungi la ei acasă, că dacă îi suni ba au telefonul închis, ba te informează că nu sunt acasă, sau, cum am păţit eu, că pleacă în jumătate de oră. În schimb mult mai interesante sunt discuţiile la interfon. Ceva de genu:

- Primiţi cu colinda?
- Ăăăă, mda bine.

sau

- Primiţi cu colinda?
- Cine sunteţi?
- …
- Din ce şcoală?
- …
- Nu vă supăraţi, da’ câţi sunteţi?
- …
- A, bine, haideţi.

sau, în cazul cel mai penal:

- Primiţi cu colinda?
- Ce clasă sunteţi?
- …
- Da’ tata nu-i acasă (hohote de râs pe fundal).

Mă enervează mult că, după ce m-am chinuit să împodobesc bradul, colocatarii mei nici măcar nu ţin beculeţele aprinse seara. Bine-i bugăt! Cum am primit şi pe feed, noi să fim sănătoşi şi
Sărbători Fericite!

Nu sunt postări asemănătoare.