Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Pus-am mâna azi, mulţumită unei drăguţe colege, pe revista şcolii. Şi nu a şcolii mele. În următoarele rânduri am să spun câteva cuvinte despre “erupţia” celor de la Liceul Pedagogic “Iosif Vulcan” Oradea, şi anume revista “Tineri şi Vulcanici”, numărul 1, anul 8. Da, are copertă groasă, 40 de pagini toate color şi e făcută cu sponsor şi în Word de către elevii şi profesorii liceului. Ah, şi costă 7 lei.
Merci Alice!!
Arată relativ bine, are gust. Pozele sunt bune (+desene făcute de prunci), încadrarea e foarte bună. Pentru un liceu ca Peda, arată foarte bine tot. Conţinutul e problema. Aproape totul pare scris de profesori, de fapt la sfârşitul fiecărui articol, dacă nu apare numele unui profesor, apare numele elevului iar sub el, numele profesorului îndrumător/coordonator. Şi-am să iau pe rând.

Începe cu un editorial comunist din care aflu că a trecut un an de când nu s-a mai scos revista. Urmează reclamă la ceva proiect de autocunoaştere făcut de psiholoaga şcolii, apoi o serie de articole despre adolescenţi privind relaţia lor cu părinţii, latura biologică şi niscai bucăţi de ficţiune. Aici menţionez câteva poezii total nedemne de publicat (cu mici excepţii ale unor elevi din clasele mici), mai ales cele ale unui Andrei din clasa a 12a, care scrie de parcă ar fi în a 8a sincer să vă spun:

Un somn senil mă moleşeşte,
Citind încet o carte-n cadă.
Mă simt ca pe uscat un peşte,
Ce n-are cum să se mai zbată.

No comment. Apoi vine un referat mic despre Eminescu cu o poezie mişto (aici chiar m-a suprins) în omagiu pentru poet. În continuare se prezintă activităţi ce-au fost legate de toamna orădeană, ce mai fac ăia de clasa întâi, apoi alt referat de religie “Despre rugăciune”. Mai apar şi rezultatele unui sondaj de opinie despre spiritul Crăciunului, cu întrebări slabe şi care se repetă şi grafice jenante. Exemplu de idee bună, relizare naşpă. Două pagini despre toleranţă mai încolo, una despre balul bobocilor de anul trecut, una despre voluntariat, una despre ceva concurs legat de Europa, una despre o excursie în ceva şcoală din Franţa, iar apoi toate cele cu limbi străine: quiz în franceză, traduceri, articol copiat din ziar despre ceva cu spaniola, ceva text lame în engleză şi o poezie în germană. Urmează 3 pagini cu două interviuri comuniste: unul cu un inspector şcolar pentru intergrare europeană, altul cu o fostă preşedintă a Consiliului Elevilor (secţia maghiară). Restul sunt articole de ştiaţi că drăguţ împărţite iar: o pagină de geogra, una cu referat la muzică, alta despre maraton. Mi-a plăcut că au test din ăla gen revistă de femei unde îţi aduni puncte şi vezi la sfârşit de iese. În concluzie, o revistă pe care un elev s-ar plictisi şi s-o răsfoiască, dar un adult ar găsi-o informativă şi poate şi interesantă. Ca şi cum ar fi scrisă de profi.

Desigur, nu lipsesc minusurile în redactare, greşelile de conţinut şi de exprimare gen “nu aveau timp să aibă şi alte activităţi extraşcolare…”. Dar una peste alta, e o revistă reuşită, deşi plictisitoare a naibii. Gojdu mai are mult până să ajungă la nivelul ei. Bravo! Merci Alice!!

Postări asemănătoare:

1. Revista şcolii
2. Review – noul album Misanthrope
3. Ziaru scolii se intoarce
4. Ziaru scolii se intoarce (iar si din nou)
5. Teorema: Ziarul scolii puteeeee!!!! Demonstratie: