Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

…and no one, no one, no one cared,
but burning stars lid up their hair…

Băi deci treaba e nasoală în viaţa asta. Am realizat că toate “primele zile de şcoală” (adică atunci când e luni după vacanţă) sunt la fel. Cum? Păi mă duc vesel acolo-n clasă şi în mai puţin de 15 minute devin mai mult decât sictirit. Apoi mai trece ceva timp şi îmi intru în starea normală. Mereu dezamăgit. Chiar când mă spălam azi dimineaţă pe dinţi mă gândeam ce interesant ar fi să apar la şcoală cu un tricou pe care să scrie mare “Şcoala Suge!”. Ai naibii profi comunişti…

Şi mi-e foame şi ştiu că la 4 mă duc la curs de legislaţie (acuma e 3 fără un sfert), iar apoi matematică şi din nou conştientizez ce nasoală e treaba respectivă menţionată anterior, cea de care ziceam înainte, din paragraful precedent etc.

Aş vrea şi eu să fiu în stare să scriu din când în când posturi lungi despre banalităţi. Şi din nou a luat Slayer Grammyul. Am memorie proastă căci vreau să pun pe blog replici seci (dialoguri cum pun alţii) şi chestia e că zilnic aud zeci, multe superfunny, dar le uit. Sunt dezamăgit. Totuşi râd când aud “se ştie” în piesa de la Cassa Loco. La fel cu altă replică tâmpă auzită azi:
“Nu vă meritaţi media!”

Suntem un pic Pepsi! Stai să pun şi poză cu reclamă:

Nu sunt postări asemănătoare.