Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Asta-noapte pe la doi, n-o venit lupu la oi, ci altcineva. Stateam eu frumos la pc si ma uitam la ceva film (nu pr0n) cand aud un sunet ciudat. Ascult mai cu atentie si imi dau seama ca seamana cu sunetul soneriei. Ma uit la ceas, ora e 2 jumatate. Din pacate aveam becu aprins in camera, precum si pijamaua pe mine. Ma duc totusi la geam, ingrijorat sa nu se trezeasca ai mei (“ce faci la calculator la ora asta?”), si vad ceva tip cu ceva ziar in mana. Statea in fata portii si facea cu mana. Eu: “Wtf? Asta e sigur beat…”.

Stau si ma gandesc ce sa fac. Ma duc jos la parter si privesc pe fereastra mai atent. Ca sa fiu sigur ca e safe, ma uit in curte si imi dau seama ca nu mai e nimeni decat tipul acela. Ok, hotarasc sa deschid usa. In momentul acela mi-am dat seama cine era.

In toamna cu ceva timp in urma, vecinul a angajat un betivan notoriu, care-si duce veacul prin “cartierul” meu. Este vorba de un ungur penal, care nu stie sa vorbeasca (decat sa strige), fost boxer la “Dinamo Bucuresti”, imbracat mereu in aceleasi haine (“hai dinamo!”). L-a angajat sa ii care niste lemne prin curte, ca doar asa avem noi incalzirea. Asadar…

Deschid usa si recunosc din prima vocea aceea de betiv, romana stricata amestecata cu maghiara:
-Uhm… da?
-Sunt eu! Am carat lemne pentru tati!
Stiam cine e. Era frig si vroiam sa scap cat mai repede de el.
-Da… ce-i?!
-Am venit… acuma am venit de la servici…
-Da… da, ce-i?
-…Sa va urez… sarbatori fericit… si…
-Da, da multumesc!
Cand am inchis usa el inca incerca sa zica ceva. Stiam ca avea sa plece.

E trist cand stai sa te gandesti ce viata au oamenii acestia. Lucreaza unde apuca, fura mere si alte fructe de pe camp si le vand pe la case, iar toti banii pe care ii fac ii dau pe bautura. Stiu foarte bine cazul unui ungur din acesta, fara familie, care lucra pentru vecinul meu intr-o vreme. Era slab, dar indemanatic. Dormea in garaj la acesta (are legatura directa cu tot demisolul) si se ocupa de treaba prin curte si de foc (ca doar asa avem noi incalzirea). In schimb, primea o oarecare leafa foarte modesta, cat sa isi poata cumpara ceva de mancare. Totusi in loc sa isi ia o paine sanatoasa, banii ii dadea pe cea mai infecta sticla de votca luata de la magazinul unguresc de pe strada mea, care serveste nu numai ca “abc”, dar si ca birt pentru toti batranii nespalati (din nou, unguri). Acolo stau ei si beau bere ieftina si votca la sticla returnabila. Bautura e si motivul pentru care a ajuns sa fie dat afara. These hungarians…

Nu sunt postări asemănătoare.