Alex Drăgan – "Revoluţia nu va fi televizată, e postată pe blog"

Printre singurele lucruri care m-au facut sa zambesc azi a fost cand mi-am amintit o patzanie mai dedemult traita cu niste amici de-ai mei. Sa va povestesc: intr-o buna zi am fost eu si cu inca 2 la Metro. Era destul de putina lume pe acolo, asa ca ne-am hotarat sa punem in aplicare o idee supermisto gandita de un preten… sa-i zicem X (o sa rada cand o sa vada asta).

Deci eram cu X si cu Y prin Metro. Si merem noi linistiti pe acolo… si deodata se aude: “un angajat de la raionul electronice la casa 12 … un angajat de la raionul electronice la casa 12 va rog!”, la care X se duce langa o femeie care facea cumparaturi si zice din ce in ce mai tare:

-Vocile… (in soapta) vocile!… se tot aud in capul meu… vocile… angajati si raioane tot timpul…(vorbeste normal si tipa incepe sa se uite la el, dupa care striga:) De ce nu ma lasati in pace?!! Ce aveti cu mine?! (tipa perplex, apoi el iar normal: ) Ce vreti de la mine? Vocile… (fuge catre mine, io ma faceam ca nu bag in seama, si striga: ) Vocile !! Le auzi?!! Le auzi si tu?!! (lumea incepe sa se holbe, aude si un angajat, eu nu zic nimic) Vocile… (cu capul in sus, striga tare de tot: ) Lasati-ma in pace !! (apoi vine angajatu)
-Care e problema ta? Ce te apuca sa strigi in magazin? Te crezi in jungla? Sau asa faci tu acasa?
X se uita in ochii lui si spune incet si cu o moaca de disperat (io ma prapadeam de ras): “Vocile.”

Angajatu merge inapoi undeva si in scurt timp apare cu un tip solid… era paznicu…
-Hai! Afara! Misca! (il ia de haina si il trage)
Tocmai atunci se aude de sus un alt anunt de la receptie.
-Vocile suna in capul meu… Nu se opresc… De ce?
Apoi nu am mai auzit ce a replicat paznicu, eram prea ocupat spargandu-ma de ras, eu cu Y. Stiu doar ca paznicul l-a scos afara si am ras mult si dupa aceea…

Nu sunt postări asemănătoare.